A avut numeroase vernisaje, atât în ţară, cât şi în străinătate, care i-au adus zeci de premii. Catinca îşi aduce aminte cu nostalgie că a deprins dragostea pentru culoare când avea şase ani. Pe atunci, a văzut la unchii ei, care aveau turnătorie de aluminiu pentru cazane, cum se fac matriţele.
„La şapte ani făceam singură matriţele. Tata lucra oale de lut şi eu le pictam. Foloseam pensoane şi culori făcute chiar de el“, spune ea. De mică, a văzut cum se fac culorile din pământ, cărămidă, frunze de nuc şi de gutui fierte şi coji de ceapă. „Mama, ţesea covoare, şi îşi prepara singură culorile. De la ei am deprins dragostea pentru a lucra cu vopsele“, afirmă pictorul naiv. La 19 ani, s-a angajat la Fabrica de Confecţii din Bacău, unde a lucrat aproximativ şapte ani.
S-a apucat de pictură de dragul fiicei sale
La 38 de ani a început cursurile Şcolii Populare de Artă după ce a născut o fată şi a dorit să-i ofere acesteia trăistuţe şi fustiţe croite şi pictate de ea. „Eu pictam în timpul liber, făceam flori pe batice din mătase, macrameuri, feţe de masă pe care le vindeam ca să mai câştig un ban. Am vrut totuşi să învăţ tehnica şi de aceea am urmat şcoala de artă“, afirmă pictoriţa.
După absolvire, Catinca a ales să lucreze tablouri pe pânză şi icoane pe sticlă şi lemn. „Mi-a plăcut să pictez amintiri din copilărie. Să ilustrez lanurile de porumb şi floarea soarelui, pădurile şi obiceiurile din sat“, spune artista. De-a lungul timpului, pictoriţa a realizat peste 1.000 de tablouri şi icoane.
O parte dintre ele pot fi admirate la Muzeul Satului din Bucureşti, unde predă pe timp de vară lecţii de pictura naivă copiilor sub 15 ani. Altele se regăsesc la Muzeul de Artă din Galaţi şi Muzeul Ţăranului din Sibiu. „Am devenit în 2010 cetăţean de onoare a comunei Tansa din Iaşi“, spune pictoriţa.
profil
n
