Doctorand în istorie, profesorul Polin Zorilă a studiat foarte temeinic administraţia Ploieştiului, deşi rădăcinile lui se trag din Teleorman.
În 1977, Polin Zorilă era şef de promoţie, pe ţară, la Facultatea de Filologie-Istorie a Universităţii din Timişoara. Îşi aminteşte cu umor de cum a ajuns la şcoală, mai ales că nu a vrut nici în ruptul capului să meargă, pentru că auzise de la ceilalţi copii că cei care nu învaţă bine mai sunt traşi de urechi.
„Se întâmpla prin 1961, la sfârşitul colectivizării, când învăţătorul a venit la noi acasă cu recensământul copiilor. M-am ascuns într-o şură de ovăz, sperând că o să scap. Evident, că nu a fost aşa, iar mai amuzant este că, după ce am intrat la şcoală, nu îmi mai venea să plec acasă", povesteşte profesorul.
Ulterior, ascensiunea profesională a fost una fulminantă, deşi, cu o modestie rar întâlnită, Polin Zorilă o consideră o evoluţie normală. A terminat şi Facultatea de Istorie - Filozofie din Bucureşti, are toate gradele didactice, iar acum îşi pregăteşte teza de doctorat.
Primarii de altădată
De-a lungul timpului, a publicat numeroase cărţi şi articole de specialitate, iar de pe culegerile lui de istorie, elevii se pregătesc pentru admiterea în clasa a IX-a. Împreună cu mai mulţi istorici din Prahova, Polin Zorilă lucrează, acum, la un proiect foarte important şi de mare anvergură, o monografie a Ploieştiului. „Am fost bucuros şi onorat că mi s-a încredinţat o sarcină atât de importantă", este din nou modest profesorul.
În activitatea de cercetare a observat că primarii de altădată erau total diferiţi de cei de acum. „De obicei, erau oameni cu stare al căror scop era să lase ceva comunităţii. Din averea lor au ridicat spitale, biserici, bulevardul, iar multe dintre aceste locaţii le poartă încă numele. Erau modeşti, cinstiţi şi corecţi", povesteşte Polin Zorilă.
Cum vă apropia
