"Sinistra circulară din 5 august 2010, redactată de directorul de cabinet al lui Brice Hortefeux, care cere prefecţilor să procedeze la evacuarea a 300 de «tabere sau de implantări ilicite… cu prioritate cele ale romilor» impune citirea şi recitirea «Bijuteriilor lui Castafiore», ca un antidot la mizeria morală". Citat dintr-un articol al lui Raphael Enthoven, apărut în săptămânalul "L'Express" din 25 septembrie.

A fost doar începutul unei lecţii de morală, pe care atât presa franceză (cu referire directă şi la deciziile de expulzare a romilor semnate de Sarkozy), cât şi cea belgiană au început să o predea politicienilor, pornind de la un album de benzi desenate "premonitoriu", semnat de miticul Hergé. E vorba despre una dintre aventurile lui Tintin (cel care, sub bagheta lui Spielberg, tocmai e pe cale să devină erou de lungmetraj american - "Tintin şi secretul licornei", ieşire în săli în 2011), una dintre cele mai puţin aventuroase ale sale, care nu se petrece peste mări şi ţări, ci fix la mannoir-ul căpitanului Haddock (prietenul de nedespărţit al ciufulitului nostru erou), de la Moulinsart.

Iată şi story-ul din "Bijuteriile lui Castafiore". Primul panou: căpitanul se plimbă împreună cu reporterul-detectiv prin pădure şi descoperă, cu uimire, o tabără de "romanichels" (după cum le spune Tintin). Sau "bohémiens", cum le zice Haddock. Nu sunt, Doamne fereşte, veniţi din Bulgaria sau din România, dar sunt percepuţi ca un potenţial pericol de către poliţia locală, care îi obligă să se stabilească temporar lângă o groapă de gunoi. Prima reacţie a lui Haddock ("N-au pic de simţ al igienei zuavii ăştia"), este însă rapid corectată, când generosul căpitan află că romii nu stăteau acolo de capul lor, ci pentru că aşa li se impusese. Aşa că îi pofteşte să se mute pe domeniul său, la loc cu verdeaţă şi răcoare (pe malul unui râu cristalin), spre groa