Istoria oficială a Clujului conţine prea puţine referinţe legate de rolul jucat de patru dintre cei mai importanţi monarhi din Europa în evoluţia oraşului. Este vorba de împăraţi romano-germani, austrieci sau austro-ungari care au vizitat oraşul ori care au contribuit la ridicarea unor edificii publice importante. Aşa ar fi împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, cel care a dăruit Clujului titlul de oraş liber regesc.
Cel mai important monarh european
La vremea sa, Sigismund de Luxemburg era, din punct de vedere politic, cel mai puternic monarh european. Acest lucru nu înseamnă că el a fost şi cel mai important comandant militar al vremii sale. Printre titlurile lui Sigismund de Luxemburg se numărau cele de împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, un conglomerat care cuprinde o mare parte a lumii germanice şi a slavilor de vest, de rege al Boemiei, de rege al Ungariei, de principe al Transilvaniei, de ban al Croaţiei şi multe altele. Sigismund de Luxemburg i-a numărat printre vasalii săi pe doi dintre cei mai capabili conducători militari ai românilor din Evul Mediu. Este vorba de viitorul regent al Ungariei Ioan de Hunedoara (cunoscut şi ca Iancu de Hunedoara) şi de domnitorul Valahiei Mircea cel Bătrân.
Dacă în plan politic Sigismund de Luxemburg a fost un gigant, de multe ori în plan militar s-a dovedit un pitic. El a fost, de exemplu, conducătorul cruciadei de la Nicopole, din 1396, sfârşită tragic pentru creştini, înfrânţi de turci. Singurul comandant militar care s-a dovedit la înălţime a fost Mircea cel Bătrân, a cărui intervenţie pe câmpul de luptă a limitat proporţiile dezastrului. Sigismund de Luxemburg a scăpat cu fuga. Pentru Cluj, fuga sa a fost ruşinoasă, dar sănătoasă. Şi asta pentru că el a dăruit Clujului, în anul 1405, titlul de oraş liber regesc. Acest lucru a însemnat că oraşul a fost scos de sub juris
