- Cultural - nr. 646 / 8 Octombrie, 2010 Cel putin primul dintre cei doi oameni de seama ai culturii ardelene si ai celei universale provenea, ca origine etnica, din randul iobagilor romani maghiarizati. Fie cu forta, fie pentru aflarea unor avantaje economice si sociale. Si aceasta mai-nainte de anul 1700. Cert este insa faptul ca numele i-a fost imprumutat de la denumirea satului in care s-a nascut, in data de 2 februarie 1775. Asezarea, care mai dainuie si astazi, impreuna cu castelul sau medieval in ruina, are denumirea de B u i a si numara peste 200 de fumuri de case. Pe acea vreme era considerata un fel de capitala economica, culturala si ecumenica a intregii Vai de la Seica Mare si pana in Vecerdul sibian al Podisului Hartibaciului, inspre Agnita. La numai cei 6 ani ai sai, copilul-elev Farkas isi uimeste profesorii de la Colegiul din Aiud prin agerimea mintii si memoriei sale iesite din comun, exceland in usurinta calcului mintal si in talentul invatarii limbilor straine. La inceput, latina, greaca si ebraica, iar mai apoi, germana, engleza, franceza si italiana. Iar limba romana si cea maghiara le vorbea perfect. Ca limbi materne si paterne. La nici zece ani, citea, scria si vorbea fluent noua limbi; compunea poezii in limba latina, extragea radacina patrata si cea cubica din numere compuse din 14 cifre. Atmosfera patriarhala din casa parinteasca si din satul sau natal se va reflecta in prea multa lui timiditate si melancolie, fiind nevoie sa fie certat pentru a merge la joaca cu ceilalti copii de seama lui. Asa se explica si usurinta cu care a acceptat, in anul 1788, ca o parte din copilaria sa scolara sa si-o petreaca in Castelul Medieval de la Brancovenesti, pe Muresul Superior, intre Reghin si Toplita Romana, avandu-l ca prieten de joaca si coleg de invatatura pe Simon, fiul baronului Kemeny. Doi ani mai tarziu, il gasim la Cluj, ca elev la Colegiul Re