A investi, pe perioadă de criză, într-un foarte tînăr regizor, mai ales cînd proiectul său vizează un spectacol după o piesă de Henrik Ibsen, este un gest pe care puţine teatre şi l-ar asuma. În ciuda riscurilor pe care receptarea unui astfel de spectacol ar fi putut să le implice, Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila a ales să-i acorde încredere lui Vlad Cristache, proaspăt absolvent al UNATC (2009), în prezent masterand tot în cadrul UNATC, şi să deschidă stagiunea 2010-2011 cu spectacolul său, Peer Gynt, jucat pe 1 şi 2 octombrie. Peer Gynt, iniţial parte dintr-un proiect mai amplu, a cărui finanţare nu a fost aprobată de AFCN, şi-a găsit sprijinul financiar – datorită demersurilor făcute de Rodica Antonescu, director interimar al Teatrului – de la Ambasada Norvegiei în România. Øystein Hovdkinn, ambasadorul Norvegiei, prezent în seara primei reprezentaţii, şi-a exprimat încîntarea faţă de modul în care Vlad Cristache a ales să pună în scenă piesa lui Ibsen, sugerînd eventualitatea unei reprezentaţii şi pe scena teatrelor din Norvegia. Misiunea tînărului regizor, aceea de a aduce în contemporaneitate o piesă din anul 1867, a fost una dificilă, care ar fi putut să eşueze din două motive: în primul rînd, alegerea unui protagonist care nu ar fi fost capabil să susţină crescendo-ul conţinut de evoluţia lui Peer şi, în al doilea rînd, impunerea un exces de hipermodernitate, ce ar fi împins spectacolul, inevitabil, înspre linia kitsch-ului. Vlad Cristache a reuşit, însă, cu succes să evite aceste două capcane: l-a distribuit, în mod fericit, pe Marius Stănescu în rolul dificil al neînţelesului Peer şi a păstrat, fără ca aceasta să devină obositoare, linia textului ibsenian, evident, livrată într-un ambalaj recognoscibil pentru omul contemporan. Scenografia, semnată de Gheorghe Mosorescu şi bazată tot pe un proiect al lui Vlad Cristache, aduce aportul necesar de mode