A fost descoperită gena prostiei – titrează ziarele, anunţând una dintre cele mai importante realizări ale biologiei modiale. S-a demonstrat ştiinţific că starea de prostie este genetică – poate chiar ereditară – şi se datorează unei particule care se înfiltrează hoţeşte în ADN-ul nostru cel de toate zilele.

Asta înseamnă două lucruri: primul că te naşti prost şi al doilea, că nu te poţi vindeca de această, să-i zicem, boală. Doar dacă cercetătorii, în râvna lor pentru cauze nobile, nu vor descoperi şi modalitatea prin care gena asta păcătoasă poate fi înlăturată sau înlocuită nanotehnologic. Cu gena deşteptăciunii, de pildă, numai că asta nu a fost încă descoperită.

Această revelaţie ştiinţifică este valoroasă şi din alt punct de vedere. Stabileşte, fără nici un dubiu, că prostia nu este molipsitoare şi, deci, nu poate fi transmisă de la un individ la altul prin strângere de mână, respirarea aceluiaşi aer, sărut ori – cine ştie? – contact sexual. Faptul că se înregistrează existenţa concentrată a mai multor proşti în aceeaşi grupare umană nu poate fi pusă decât pe seama întâmplării sau a unei atracţii misterioase care se manifestă între posesorii aceluiaşi tipar al ADN-ului.

Cel mai bun exemplu în acest sens ni-l oferă actualul Executiv şi conducerile politice ale majorităţii instituţiilor statului. Fără a şti ce şi cum e cu prostia din punct de vedere ştiinţific, observatorii au definit guvernul condus de dl Boc ca cel mai prost din istoria de 20 de ani a democraţiei române. Indicele de prostie colectiv este rezultanta indicilor individuali. După recenta remaniere, acesta s-a consolidat, prin venirea a vreo 4 sau 5 noi miniştri care se încadrează perfect în această categorie. La rândul lor, miniştrii proşti au asigurat continuitatea calităţii prin numirea în funcţii de conducere a unor personaje luate de pe la coada vacii pentru a fi promovate şi