- Cultural - nr. 646 / 8 Octombrie, 2010 Zi frumoasa de toamna, cu incantatii literare, intr-un loc, poate, nevisat, nemaiauzit si nemaivazut de multi dintre cei care si-au "rupt" din timpul lor pentru a poposi aproape de apa raului Mures, in imediata apropiere a satului Moresti, apartinator orasului Ungheni. Un loc numit simplu: "La nuci". Doi nuci strajuiesc, ocrotesc parca localul de alimentatie publica cu aceasta denumire, al carui proprietar este domnul Alexandru Serban, un om cult si, de ce nu, atoatestiutor. Acolo, in orele amiezii zilei de miercuri, 6 octombrie 2010, am asistat la un eveniment ce va ramane in memoria celor care l-au onorat cu prezenta lor. Cu siguranta, asa va fi in preaplinul sufletelor lor. Un muresean de-al nostru, Romeo Soare, publicist, caricaturist, scriitor, editor, dramaturg, profesor (sase intr-unul), si-a lansat a 36-a sa carte, sugestiv intitulata "Atunci cand plange cerul", in asistenta unor oameni de cultura si arta, a unor profesori targumureseni, localnici ori veniti din Cluj-Napoca, Capusul de Campie, Papiu Ilarian si Band, a catorva jurnalisti. Prezent la eveniment a fost si domnul Nyárádi Ioan, viceprimar al orasului Ungheni, precum si doamna profesoara Silvia Baba, fosta diriginta a elevului, pe atunci, Romeo Soare. Onoarea de a modera evenimentul i-a revenit, fireste, gazdei, Alexandru Serban, care s-a dovedit a fi un abil, fermecator si nesperat de bun "mestesugar" al cuvintelor, al expresiilor si remarcilor. Sintagma "Comanda la mine" i-a venit perfect, precum o manusa noua pe o mana. Dar... "Bun venit in casa noastra modesta, unde avem bucuria, placerea de a gazdui lansarea cartii «Atunci cand plange cerul» de Romeo Soare, fostul meu coleg de clasa, aici, la Ungheni", a spus in cuvantul sau Alexandru Serban. Apoi, i-a prezentat pe cei care urmau sa-si formuleze ideile despre cartea lui Romeo Soare. Deschizator de cuv