Aproape 95% din creditele ipotecare acordate de bancheri sunt în valută - euro şi franci elveţieni în general - ceea ce lasă clienţii expuşi în faţa riscului valutar. Un risc despre care Mişu Negriţoiu, şeful ING Bank, a spus la începutul săptămânii că este "o bombă cu efect întârziat".
Poziţia sa este surprinzătoare, având în vedere că până acum bancherii au încercat mereu să convingă că euro este singura soluţie pentru creditele pe termen lung, iar BNR a tolerat această abordare.
Principalul argument pentru care creditele în valută au convins, în special când a fost vorba de sume mari şi perioade lungi de rambursare, a fost diferenţialul de dobândă. Dobânzile mari la lei făceau practic prohibitive finanţările ipotecare în lei, argumentează bancherii, care au găsit însă debuşeul alternativ în euro - şi la un moment dat chiar în franci elveţieni. Finanţările în valută erau mult mai uşor de obţinut de la acţionarii străini sau de pe pieţele internaţionale, la preţuri foarte mici, iar astfel chiar şi jucători fără notorietate pe piaţă şi cu reţele teritoriale relativ mici faţă de băncile vechi s-au putut lansa în lupta pentru cote pe segmentul creditului de retail.
Un credit ipotecar în euro se vinde cu o dobândă efectivă cuprinsă între 6%-7%, în timp ce la lei dobânda efectivă depăşeşte 11% pe an. Ca să fie mai rentabil în lei, cursul leu-euro ar trebui să crească anual cu minimum 5%, ca să anuleze diferenţialul de dobândă.
Un alt argument invocat de bancheri pentru vânzarea de credite în valută a fost lipsa resurselor în lei pentru perioade atât de lungi. A fost însă creditarea în valută un salt înainte pe care piaţa l-a făcut, arzând etapa dezvoltării economisirii interne?
"Vânzarea de credite în euro reprezintă o ardere de etape numai dacă se adoptă euro într-o perspectivă apropiată. Altfel, nu reprezintă decât