Cu romanele sale Drumul egal al fiecărei zile, Dimineaţă pierdută, Întîlnirea,Provizorat şi volumele de povestiri Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă şi Vară-primăvară, publicate de-a lungul a 35 de ani de viaţă literară, Gabriela Adameşteanu nu e o scriitoare prolifică. E, însă, în toate succesivele reeditări ale cărţilor ei, o rescriitoare prolifică, efect al complicatului proces de relectură circulară, în expansiune. Mai mult decît atît, chiar şi cel mai nou roman al autoarei, Provizorat (Polirom, 2010), este un delicat act de relectură care provoacă, la rîndu-i, necesitatea unei recitiri, de vreme ce, aici, Gabriela Adameşteanu îşi reia unele dintre „fostele“ personaje-etalon – pe Letiţia Branea cea din Drumul egal al fiecărei zile şi familia ei, maternă şi paternă. Un fel de Bildungsroman al unei tinere cu origine nesănătoasă în vremea „obsedantului deceniu“, narat la persoana I, Drumul egal… se încheie cu speranţa unei fericiri viitoare: „În ultimul geam pe lîngă care am trecut am zărit feţele noastre amestecate. Doar o clipă am mai încercat s-o desluşesc numai pe a mea, dar era prea tîrziu. Viaţa lui mi se revărsase pe chip şi-l oprise în loc, buzele mi s-au lăţit de timp, ca şi cearcănele de sub ochii asemănători, ca ai celor care sînt gîndiţi împreună“. „El“ este lectorul universitar Petre (Petru) Arcan, cu care, înProvizorat, Letiţia e de mult căsătorită şi definitiv nefericită. Acum lucrează în Clădire (al cărei model e Casa Scînteii, unde se afla sediul Editurii Ştiinţifice şi Enciclopedice în anii cînd Gabriela Adameşteanu lucra acolo), viaţa profesională e alcătuită din bîrfe şi luptele interne pentru putere dintre directoarea Eleonora Oprea (ar putea-o avea drept model pe Ecaterina Oproiu, redactoarea-şefă a revistei Cinema) şi adjunctul Titus Marga, iar Petre îi poartă pică – nu poate avansa în facultate din cauza dosarului prost al soţiei. Letiţia, aşa