Snowdown King. Ne trimiteţi o recenzie uriaşă şi prost scrisă la volumele dvs. SF. Spaţiul pentru recenzii la România literară este de 1200 semne şi este accesibil criticilor consacraţi. Nu e cazul dlui profesor Botez, de la un grup şcoar din Adjud, care se ocupă în principal cu înjurarea în publicaţii obscure a scriitorilor cu notorietate şi talent de o sută de ori cît domnia-sa. Asta dacă n-o fi vreo omonimie, ceea ce nu cred. Cît priveste cartea dvs. de versuri pe care am primit-o, vă multumesc pentru ea, dar recenzia pe care i-am făcut-o în Luceafarul de dimineaţă e foarte drastică. Vă spun cu sinceritate că, dacă doriţi să fiţi autor, trebuie să fiţi exigent, să nu vă lăsaţi încîntat de recenzii elogioase ale unor nepricepuţi şi să înţelegeti că nu ştiţi să scrieţi, cum v-a spus, subţire, şi dl Corneliu Leu în prefaţă. E una dintre cele mai proaste cărti pe care le-am citit anul acesta şi am citit, după socoteala mea, vreo 200. Grafomanii sînt de mai multe feluri, dar unii devin incurabili. Gîndiţi-vă cu ce aţi umplut 14 cărţi în cinci ani şi trataţi-vă cît e timp. Domnul să vă lumineze.
Cătălin Rădulescu. Nu merit mulţumirile dvs. pentru debut, întrucît descoperirea talentelor face parte din „fişa postului" iar al dvs. este evident. Voi citi cu interes fragmentul de roman. E momentul să vă adresaţi cu volumul de proză scurtă unei edituri. Aveţi însă grijă peste cine daţi!
Gabiiela Borcut. întrebarea dvs. dacă are rost să scrieţi e probabil o dovadă de modestie, de naivitate sau de amîndouă. Sigur că are rost. Chiar dacă eu v-aş spune că nu are. Ca orice îndeletnicire, scrisul cere exerciţiu. Limita între exerciţiu şi grafomanie nu ştiu unde se află, o simte fiecare. Literar vorbind, textele nu sînt grozave, dar e un punct de la care se poate porni. Poezia suferă de un uşor tezism: Trenurile vin, opresc şi pleacă mai departe./Fu
