Pînă la urmă, ce a spus Herta Müller, de fierbe întreaga lume culturală? De fapt, ce a supărat într-atîta, încît „greii“ culturii române (Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu) simt nevoia să intervină? Ce s-a întîmplat, de fapt, la Ateneul Român, în seara zilei de luni, 27 septembrie 2010? De unde acest dispreţ faţă de afirmaţiile Hertei Müller? Şi, mai ales, de unde dispreţul faţă de publicul venit la Ateneul Român? Vom consemna, mai întîi, referirile la publicul prezent la Ateneul Român. Să ne reamintim: în acea seară, afirmaţiile Hertei Müller au provocat ropote de aplauze. Uneori, s-a aplaudat după fiecare frază rostită. Aşa a simţit publicul, aşa a reacţionat. Nu cred că e nevoie să facem o hermeneutică a aplauzelor. Acestea arată o anume stare de spirit, arată o anume aşteptare. S-a aplaudat pentru că vorbele Hertei Müller au fost fireşti, clare, chiar dacă, pe alocuri, n-a lipsit ironia. Publicul a fost impresionat, auzind-o, şi a aplaudat. Cum au fost interpretate aceste aplauze: Mircea Cărtărescu,Evenimentul zilei, vineri, 1 octombrie: „Lumea românească, însă, s-a prezentat lamentabil, îndreptăţind expresia cu care a întîmpinat-o, la Ateneu, Herta Müller: «Aţi venit aici ca la circ». Cum circ e tot ce se vede la televizor, cum circ e spectacolul politic cotidian, cum circ e spaţiul public ca şi cel privat, şi vizita unei mari scriitoare a fost luată ca un spectacol strident, cu accente kitsch. În sala Ateneului Român s-au înghesuit destule figuri dubioase ale vieţii noastre publice, mulţi informatori dovediţi ai Securităţii. Ei aplaudau cel mai tare“. Nicolae Manolescu, Adevărul, vineri, 1 octombrie: „Ce enormă dezamăgire felul în care Herta Müller a răspuns la întrebările lui Gabriel Liiceanu în dialogul lor de la Ateneu! Înainte de orice, mi s-a părut nepotrivită cu statura ei morală flatarea unui public doritor să audă exact ce