Cu Marius Niculae se poate vorbi şi despre altceva decît despre Dinamo. Viaţa din vestiar, viaţa de acasă, viaţa din camera de spital, după accidentare. Viaţa, pur şi simplu
A renunţat să fie monden, îşi calculează atent mişcările şi cîştigurile. Se bucură de toate cîte i-a dăruit viaţa. Afară e frig ca iarna, dar el umblă îmbrăcat cu o bluză polo cu mînecă scurtă. E Marius Niculae la 29 de ani şi ani lumină de adolescentul care debuta sub tricoul primei echipe a lui Dinamo
Am complotat cu fotoreporterul Mihai Şteţcu. Să găsim un altfel de spaţiu, să putem vorbi în linişte şi să iasă şi fotografiile bine. "Ce zici de Cărtureşti?", am îndrăznit. "Nu ştiu, parcă e prea...mult", zice colegul meu. "Prea snob sau prea forţat? Cum ar veni, îl aruncăm în mijlocul cărţilor şi riscăm să pierdem personajul? Hai să încercăm totuşi, dar fără să regizăm nimic".
Aşa că nu o să-l vedeţi pe Marius Niculae cufundat în Llosa şi Baricco sau răsfoind tratate despre postmodernism. Dar nici o persoană speriată de apropierea cărţilor. "Îmi place să citesc, soţia mea, Cristina, colindă librăriile, ea face aprovizionarea cu cărţi". Înainte să intrăm în ceainărie, Săgeată întreabă la casă de "Arta Războiului", a lui Sun Tzu. A avut noroc, baza de date spunea că undeva în depozit cartea mai există.
- Ziceai că...
- Citesc, citesc cu plăcere. Nu orice. Îmi plac cărţile istorice, biografiile oamenilor importanţi. Să ştiu ce s-a întîmplat în lume, cine am fost, încotro mergem.
- Acum la ce carte eşti?
- "Viaţa lui Antonescu"
- Ia spune, care-i povestea cu judo-ul? Că de la asta ne-am luat ultima dată.
- Am început fotbalul la 9 ani, imediat după Mondialul din Italia. În paralel mergeam şi judo, pînă în '94. Am ales fotbalul, mi-a plăcut mai mult.
- Meseria de fotbalist este o meserie sau o
