Richard Edwards este autor şi realizator de proiecte culturale. Deţinător al unei DEA (Diplomă de Studii Aprofundate) a Institutului de Artă şi Istorie al Universităţii Paris I Sorbonne-Pantheon, a coordonat şi a participat la conceperea şi punerea în operă a unor proiecte vizând patrimoniul, dezvoltarea urbană şi rurală, amenajarea teritoriului în Franţa, Germania, Italia, Belgia, Spania, Portugalia, Polonia, Ungaria, Cehia şi Statele Unite.
- Stimate domnule Richard Edwards, aţi coordonat proiecte culturale de anvengură în mai multe ţări din Europa şi în Statele Unite. Acum vă găsesc aproape de Horezu, în preajma unei modeste biserici ortodoxe, implicat în restaurarea unei fresce de mici dimensiuni...
- Prezenţa mea aici nu are legătură nici cu biserica, nici cu ortodoxia. Fresca despre care este vorba reprezintă nişte ţigani ursari şi este o "secvenţă" de memorie disponibilă astăzi.
- Fresca pare una banală...
- Nu fresca în sine este importantă, ci povestea pe care o spune, memoria pe care o evocă. Iar memoria înseamnă viaţă întrupată în cei vii, este în evoluţie permanentă, este amintită şi amnezică. Ea nu-şi bagă în seamă deformările succesive, fiind vulnerabilă în faţa utilizărilor şi manipulărilor. "Tot ceea ce ne mişcă inima se află în amintire", ne spune Voltaire. Memoria mai înseamnă să ai vie în spirit facultatea de a conserva şi de a revizita stările de conştiinţă trecute, ceea ce ne îngăduie să spunem că memoria este legată de adevăr, spre deosebire de imaginar, care stabileşrte o legătură cu fictivul.
- Pledaţi pentru trecut?
- Feriţi-vă să faceţi confuzie între memorie şi istorie. Istoria reprezintă reconstrucţia, mereu incompletă şi problematică, a ceea ce nu mai este. Istoria înseamnă să vezi şi să ştii (voir et savoir). Istoria înseamnă cunoaşterea sau relaţionarea evenimentelor din trecut, a faptelor
