In comunism, unii dintre romanii cei mai favorizaţi de soartă erau reprezentanţii cluburilor sportive, care, la fiecare sosire in ţară din deplasările occidentale, aveau valizele pline cu blugi, ţigări, cafea, băuturi şi aparatură electrocasnică.

Obiectele aduse din străinătate erau comercializate imediat, de multe ori prin intermediari, pe străzile Capitalei. Bunăoară, strada Covaci, situată în centrul vechi al Bucureştiului, era considerată “zona 0” a bişniţei, urmată de străzile Nicolae Tei, cunoscută drept “strada Kent”, şi Oteşani. Toată lumea ştia că marea majoritate a mărfii de contrabandă provenea de la sportivii de la Steaua, Dinamo sau Victoria care veneau din străinătate. Avion special pentru blugi şi ţigări

“Eu am fost bogat şi pe timpul comuniştilor, nu numai pe timpul capitaliştilor”, se mândreşte actualul şef al LPF, Dumitru Dragomir, care a fost între 1987 şi decembrie 1989 preşedintele clubului departamental Victoria Bucureşti. “La sosirea în ţară, niciodată nu ni se făcea control vamal. Când ajungeam la aeroport, eram aşteptaţi de conducători din partea Ministerului de Interne şi nu ne mai verificau bagajele”, rememorează Dragomir. Acesta i-a lăudat pe jucătorii de la Victoria pentru faptul că ştiau să facă afaceri: “Am avut la Victoria nişte jucători-trăsnet. Erau sportivi excelenţi, dar şi foarte inteligenţi, gen Coraş, Culcsar ori Costel Solomon. Încă de pe atunci aveau bani, erau buni afacerişti”. Aşa de buni încât a rămas proverbială povestea din 1987, când aeronava care trebuia să se întoarcă din Cipru cu delegaţia “miliţienilor” nu s-a putut ridica de la sol din cauza greutăţii bagajelor, pline ochi cu blugi, cafea, ţigări, bijuterii, aparatură electronică şi electrocasnică. Pentru că, evident, nu s-a renunţat la bagaje, sportivii au revenit acasă cu un alt avion, solicitat in extremis de la Bucureşti de oficialii clubulu