Eşec şcolar, depresie, probleme de interacţiune socială sunt câteva dintre consecinţele pe termen lung ale ADHD, o tulburare neurobiologică frecventă în rândul copiilor, se arată în primul studiu calitativ privind sănătatea mintală a copiilor, realizat de Organizaţia „Salvaţi Copiii“.

Potrivit studiului efectuat de „Salvaţi Copiii“, ADHD este o tulburare neurobiologică ce se manifestă printr-un nivel al neatenţiei, hiperactivităţii şi impulsivităţii care nu corespunde vârstei de dezvoltare, aceste simptome putând să apară în orice combinaţie: acasă, la grădiniţă sau la şcoală şi în orice alte contexte sociale.

Ce este şi ce nu este ADHD?

Fără a exista încă informaţii extrem de precise cu privire la cauzalitatea neurobiologică a ADHD, se ştie cu siguranţă că ADHD este înalt transmisibil ereditar şi nu este generat de alimentaţia necorespunzătoare, comportamente şi atitudini neadecvate ale părintelui în procesul de creştere şi educaţie a copilului sau urmărirea în exces a programelor TV şi implicarea în jocuri pe calculator.

În ciuda prejudecăţilor larg vehiculate în rândul adulţilor, părinţilor şi chiar profesioniştilor, ADHD nu are legătură cu „răsfăţul“ copilului, iar comportamentele problematice asociate acestei probleme de sănătate nu ţin de obrăznicie, sfidare sau lipsă voluntară de cooperare din partea copilului în relaţie cu adultul sau cu alţi copii.

ADHD se manifestă mai frecvent la băieţi decât la fete; simptomele cele mai frecvent întâlnite la băieţi sunt impulsivitatea şi hiperactivitatea, în timp ce la fete predomină neatenţia, se mai arată în studiul realizat de „Salvaţi Copiii“.

Cum arată copilul cu ADHD?

„Se foieşte, nu poate sta aşezat, nu-şi aşteaptă rândul, aleargă sau se caţără excesiv, pare tot timpul «pe picior de plecare», vorbeşte mult şi fără să se gândească înainte, îi întreru