Sunt foarte multe filme bune la ediţia IIFF 2010, nu prea ai cum să ajungi la toate aşa că tragi cu urechea la discuţiile celor care cu asta se ocupă, cu disecarea filmelor (în cazul meu am tras cu urechea la ce povesteau Anca Grădinariu şi Mihai Chirilov) şi mergi unde spun ei că merită. Ieri am văzut The Blacks, un film croat despre război, în care personajele principale, luptători ai unei trupe care se autonumesc “Negrii”, deşi războiul s-a încheiat, pornesc în căutarea trupurilor colegilor lor, morţi într-o misiune anterioară şi sfârşesc prin a se împuşca reciproc. E o scenă care pe mine m-a impresionat foarte tare, la un moment dat la un post de radio al “duşmanilor” sârbi se aude o înregistrare din momentul morţii “negrilor” plecaţi în misiune în urmă cu ceva timp. Cinismul prezentatoarei radio care după ce în înregistrarea difuzată se poate auzi cum şi ultimul dintre bărbaţi moare le dedică acestuia şi fratelui său, rămas la bază, piesa “It’s been a long time waitting for you”…pisica neagră care se plimbă printre soldaţi şi care pare singura care îi mai leagă de viaţa de dinainte de război, pentru că toţi o mângâie, o apără, o cheamă, ca şi cum ar locui într-o vilă de vacanţă şi nu într-un “garaj” de război, toate astea sunt exact genul acela de imagini care chiar dacă nu te transformă într-un mare fan al filmului îţi rămân acolo undeva, în subconştient, filmul merită văzut.

Am mai văzut The Runaways, un film rock’n'roll în care Dakota Fanning este deja adolescentă, (mai ţineţi minte cum ţipa, copil fiind în filmul War of Worlds, în braţele lui Tom Cruise?) alături de Kristen Steward. Contrar cârcotelilor de orice fel, filmul chiar merită văzut, e un spectacol cap coadă.

Documentarul Standing Army, al lui Enrico Parenti şi Thomas Pazi a fost cel care mi-a încheiat seara şi chiar că a meritat. Nu pot să spun mai multe despre el, mergeţi să-l ve