Când a ieşit din clasă ultima oară, le-a spus elevilor că la următoarea întâlnire le va da lucrare de control şi să se pregătească bine. Durerile de cap nu-i dădeau pace de multă vreme, dar profesoara de limba română le-a pus pe seama diagnosticului de polimiozită (n.r. - inflamare a mai multor muşchi) de care aflase în vară.

În toamna lui 2007, pe lângă mişcările tot mai înţepenite ale membrelor au apărut ameţelile şi durerile crunte de cap. "Când urcam scările la clasele de la etaj, aveam senzaţia că pe şira spinării aleargă ceva. Am început să am şi probleme cu vederea, iar într-o zi, colegii au fost speriaţi de cum mă chinuiam să urc treptele". Profesoara de 45 de ani de la Colegiul "Costache Negri" din Târgu Ocna, Bacău, a decis să meargă iar la un control, după care spera să se întoarcă la catedră. Numai că din acea toamnă a început calvarul operaţiilor şi al tratamentelor, al speranţelor năruite şi al chinului de a părea că este bine în faţa fiicei adolescente. Şi, pentru prima dată în cariera de profesor, doamna Eugenia Daniela Răducea n-a mai avut puterea să-şi ţină promisiunea. Lucrarea de control, anunţată elevilor ei, n-a mai fost dată niciodată.

După mai multe controale, femeia a ajuns la Bucureşti. Diagnosticul pus a fost hidrocefalie. În decembrie 2007 a suferit prima intervenţie şi i s-au montat un şunt şi o valvă de presiune medie. Femeia ar fi vrut ca înainte de operaţie să meargă acasă, la Târgu Ocna, să-şi vadă copilul care era foarte răcit. "A doua zi, cu bagajul făcut, n-am putut să mă ridic din pat, n-am putut să vorbesc. Aveam, ceea ce se cheamă «vomă de cap». M-au operat urgent", îşi aminteşte doamna profesoară. Tot în acel an, aceasta a fost nevoită să iasă la pensie pe caz de boală. Doi ani mai târziu, în care femeia s-a simţit relativ bine, a trebuit să sufere o nouă intervenţie. Starea generală era proastă, ia