Pe 27 septembrie, Ateneul român a fost gazda dialogului Hertei Müller cu Gabriel Lii-ceanu, întîlnirea fiind prefaţată de directorul Filarmonicii Naţionale „George Enescu", Andrei Di-mitriu, care a subliniat că, după sase decenii de întrerupere, ciclul conferinţelor culturale desfăsurate în incinta Ateneului va fi reluate.

Evenimentul din 27 septembrie a marcat chiar inaugurarea noului ciclu de întruniri. După cuvîntul de salut al ambasadorului Germaniei, Andreas von Mettenheim, şi după recitalul de pian al lui Dan Grigore, cuprinzînd o piesă de Brahms, Pasărea profet de Schumann şi un impromptu de Schubert (bucăţi pe care, după propria mărturisire, pianistul le-a ales sub inspiraţia lecturii cărţilor Hertei Müller), a urmat dialogul lui Gabriel Liiceanu cu Herta Müller. Reuşita întîlnirii a stat în stofa celor doi protagonişti: Gabriel Liiceanu e genul de intelectual a cărui prezenţă solicită din plin atenţia interlocutorului, gravitatea tonului său ridicînd nivelul discuţiei şi silind invitatul „să-şi intre în nerv", spre a se motiva mai mult. Cu acest spor de impostaţie, laureata Nobelului a fost la înălţime, răspunzînd cu francheţe şi păstrîndu-se la treapta unei simplităţi spontane. Fără subtilităţi snoabe şi fără cochetării cabotine, Herta a fost tranşantă, nemiloasă şi convingătoare, dată fiind duritatea cu care a vorbit despre cultura română şi despre intelectualii din vremea comunismului. Cu politeţea amfitrionului care nu vrea să-şi lezeze invitata, Gabriel Liiceanu a fost sobru, reţinut şi deferent, mai ales atunci cînd nu fost de acord cu părerile Hertei Müller. În totul, a fost o seară reuşită, din care redăm principalele momente ale dialogului, cu retuşarea tacită a stilului oral sau a repetiţiilor.

Gabriel Liiceanu: Orice scriitor mare instituie între lucruri relaţii pe care până atunci nu le-a văzut nimeni, surprinde sugestii a