Romancierul, biograful şi poetul Peter Ackroyd este un om de şaizeci de ani (s-a născut în 1949), a studiat la universităţile Cambridge şi Yale, a lucrat ca redactor literar şi critic de film şi deţine o rubrică de recenzie de carte în cotidianul The Times şi o altă rubrică permanentă la radio. Atât în biografiile care l-au făcut celebru, cât şi în celebra sa istorie a Londrei (din anul 2000) şi în cărţile sale de beletristică, Ackroyd amestecă trecutul şi prezentul, faptul real cu ficţiunea, de cele mai multe ori în legătură cu Londra, văzută ca o puternică prezenţă fizică şi o sinistră metaforă omniprezentă, bântuită şi însufleţită de trecutul şi de personajele ei, deopotrivă reale şi imaginare. A publicat foarte mult şi a fost înnobilat în 2003 de Regina Elisabeta II cu titlul de Comandor al Imperiului Britanic.

Romanul de faţă*), unul dintre primele scrise de el, e doar într-o măsură detectivistic şi am putea spune fără eroare că aşa poate arăta romanul gotic astăzi. Un detectiv din zilele noastre (Nicholas Hawksmoor) cercetează o serie de crime petrecute în urmă cu două sute cincizeci de ani, în vecinătatea unor biserici. Arhitectul Nicholas Dyer este asistentul celebrului Sir Christopher Wren şi omul împutenicit să construiască şapte biserici care să constituie tot atâtea jaloane ale Iluminismului. Numai că Dyer ascunde câte un secret întunecat în fiecare dintre biserici - şi aici încep misterele, frisoanele, maniheismul, trimiterile la francmasonerie pe care nu le dezvăluim pentru a menţine viu interesul cititorului.

"Aşadar, în 1711, al nouălea an al domniei reginei Anne, în Parlament fu aprobat un decret pentru ridicarea a şapte noi biserici parohiale în Londra şi Westminster, a căror înfăptuire fu atribuită Oficiului Lucrărilor Publice al Maiestăţii Sale, din Curtea Scoţienilor. Şi veni vremea ca Nicholas Dyer, arhitectul, să