Fiecare ins percepe şi înţelege fenomenele existente, le analizează într-un anumit orizont cultural şi istoric, în conformitate cu Weltanschauung-ul care-l tutelează, cu pregătirea sa ştiinţifică, cu activitatea pe care o desfăşoară etc. Astfel, ideea-medicină poartă în sine o valoare recunoscută, inducând semnificaţii diferite oamenilor, implicit asupra tandemului medic-pacient.

În rândurile de faţă, încercăm să abordăm problematica medicinii de pe o platformă spirituală robustă, care sperăm să conducă la acceptarea unei noi embleme pentru ştiinţa şi arta medicală, o imagine „icoană“, purtătoare de lumină. (...)

Medicina există încă din zorii omenirii şi ar trebui să o cântărim prin ceea ce a fost – o frunză verde pusă pe rană –, prin ce este astăzi – un dreptunghi metalic pe care este aşezată persoana suferindă – şi prin ce ar putea deveni în viitor, o sferă – capsulă lansată pe o orbită eliptică în care se află astronautul-om. Pentru mine, ca practician, ca profesionist, iubitor de înălţări spirituale, crescut în ani, realizator al unor sinteze interdisciplinare, cuvântul „medicină“ are un farmec special, încât formularea lui Kierkegaard „Nu înţeleg adevărul decât atunci când el devine viaţă în mine“, capătă o trăire organică, în matricea naturalului şi într-o solidă articulare socială şi culturală. Trebuie să mărturisesc faptul că însemnele clasice ale medicinii, care au făcut carieră – „caduceul şi crucea roşie“ – nu mă satisfac în plan ideatic, semantic. Avem nevoie de simboluri care să inducă analogii percutante şi să predispună la meditaţii profunde.

Având o oarecare experienţă în asamblarea sigiliului specialităţii de Medicină generală/Medicina familiei, un glob pământesc intersectat de meridiane şi paralele, pe care sunt inserate literele alfa şi omega, rod al unei munci în echipă, îmi iau libertatea de a propune