"Trebuie să ştii că nu vei putea să creezi nimic, căci aceasta o poate face numai Dumnezeu. Dar să facă lucrurile care sunt oculte şi ascunse în umbră să iasă la lumină, să devină evidente, să se dezvăluie, aceasta este uneori permis filosofilor care au înţelegerea, şi Dumnezeu le-o acordă prin intermediul Naturii" (Sendivogius, "Novum Lumen Chymicum", 1691) - acesta este fragmentul cu care porneşte la drum, probabil, cel mai elevat studiu dedicat alchimiei, publicat de un român, după cele ale lui Mircea Eliade.
Se intitulează "Piatra filosofală. Spaţiu, spirit şi materie în tratatele alchimice de la sfârşitul Renaşterii" (Ed. Paideia, traducere Stela Gheţie, 2010) şi este teza de doctorat susţinută la École Pratique des Hautes Études (Paris) de Radu Drăgan. Catedra "Curente esoterice şi mistice în Europa modernă şi contemporană" era condusă în acea vreme de celebrul profesor Antoine Faivre (astăzi, retras la pensie) iar îndrumătorul tezei a fost profesorul Jean-Pierre Brach, cel care i-a luat locul magistrului.
Radu Drăgan este antropolog, arhitect şi poet. A absolvit Institutul de Arhitectură din Bucureşti, a publicat versuri în revistele "Amfiteatru" şi "Luceafărul" şi debutează editorial cu volumul de versuri "Marea transparenţă" (1979, Premiul pentru debut al Editurii Albatros). După '89 devine asistent, apoi conferenţiar la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu". În ianuarie 1990, fondează revista "Arhitext"; publică aici, ca şi în "Arhitectura" sau în "Revista de istorie şi teorie literară", eseuri şi critică literară. În timp ce profesează în mai multe agenţii de arhitectură şi decoraţiuni interioare, face un prim doctorat în antropologie socială şi etnologică la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris) şi un al doilea în ştiinţa religiilor (1996-2000), la École Pratique des Hautes Études.
O primă culegere de eseur
