În faţa legii toţi suntem egali, doar că unii-s mai egali decât alţii. Acesta este paradoxul care guvernează România de foarte mulţi ani, acesta este paradoxul după care acum, în România, sunt puse în practică măsurile de austeritate. Iar dacă aveaţi dubii, ultimele date făcute publice de Institutul Naţional de Statistică demonstrează clar asta.

Comparând veniturile salariale din luna iunie, adică cele dinainte de intrarea în vigoare a măsurilor, cu cele din iulie şi august, statisticienii au descoperit că, deşi, în întreg sectorul de stat salariile trebuia tăiate cu 25 %, în realitate, lucrurile nu au stat deloc aşa şi că, de fapt, reducerile au variat între 20 şi 25%. Ba, chiar, în administraţia publică, procentul a rămas înţepenit la 13,9%. În plus, în august, în unele instituţii, salariile au fost chiar mai mari, şi asta pentru că au beneficiat de prime de vacanţă şi alte stimulente. Cum or fi reuşit mai marii administraţiei publice să fenteze legea? Rămâne un mister. Un mister la fel de nepătruns ca şi cel de pe vremea când încasau sporuri care mai de care mai ciudate, dar care, iată, i-au ajutat să-şi păstreze mintea limpede şi să găsească portiţe de scăpare şi pe timp de criză. Frizând penibilul, funcţionarii au reuşit ani la rând să mulgă bugetul de sume consistente, frizând bunul simţ, acum reuşesc să-şi conserve mare parte din avantaje.

Dar, de fapt, de ce mă mir! Amintiţi-vă la ce s-a rezumat în realitate marea restructurare din sistemul bugetar, la Brăila. O tăiere masivă de posturi vacante, oricum neocupate vreodată, transformarea unor direcţii în societăţi, două, trei mutări dintr-un birou în altul şi câte două, trei ieşiri la pensie din fiecare instituţie. Au mai plecat, acolo unde a fost musai, tinerii, incomozii şi angajaţii "fără spate", şi ce s-o mai fi operat prin consiliile locale comunale, pe ici pe colo. În rest, administraţia p