Răbdător războiul Troiei cum o vită-n jug ne dă prilejul atîtor glose referiri aluzii sporeşte într-atît bibliografia simţurilor încît uneori joacă rolul unui afrodiziac

dar ce închide-n sinea sa? ce-nvîrte în spadele-i elice în reveria scuturilor cum perfide oglinzi uzurpînd lumina din pieptul lui Ahile ce oracole instilă-n ochii halucinaţi ai profeţilor?

ce ne aduce-n afara faimei neroade ca orice faimă de-a fi în mijlocul tribului prin ce ne strică petrecerea prin ce ne face să apărem atît de expansivi neputincioşi ca-n faţa unui cazan în care fierbe sîngele cum apa Mării Egee?

îl cunoaştem tot mai puţin ne-ndepărtăm de ţărmurii lui în semn de neţărmurită dragoste ne lepădăm de zgomotele lui de fier şi animale ca şi cum le-am fi filmat pe toate absolut pe toate îl renegăm ca şi cum am fi pus pe lama microscopului îndureraţi ca pe-un catafalc toate morţile lui neştiutele-i morţi cum boabe de nisip

şi-n vremea rea de toamnă (cea din urmă vreme

ce ni-e sortită-n calendarul tot mai galben

precum femurul dezgropat în ţintirim)

urcăm pe soclu cîte un nechez cîte un tropot de copită

ori un simplu fir de păr

din coama răspîndită odinioară pe zarea triumfală cum austrul

fiecăruia i se cuvine propriul cal troian, aşa e?

şi dacă nu măcar o scamă o privire-ntîmplătoare

lascivul zvîcnet al celui mai netrebnic nerv

ţandăra unei secunde un atom

cel mai mărunt şi mai bicisnic din semnele de dăinuire

ce ne-ar îndreptăţi a fi

ce n-am putea fi niciodată.

Răbdător războiul Troiei cum o vită-n jug ne dă prilejul atîtor glose referiri aluzii sporeşte într-atît bibliografia simţurilor încît uneori joacă rolul unui afrodiziac

dar ce închide-n