S-a desfăşurat de curînd la Ministerul brazilian de Externe, la Itama-raty, o ceremonie solemnă transformată în eveniment al sezonului: în prezenţa Preşedintelui Lula, a ministrului de Externe Amorim, ca şi a celor mai înalţi demnitari ai statului, a fost ridicat la rangul de Ambasador poetul şi compozitorul Vinicius de Moraes.
De ce oare simpla promovare a unui diplomat la rangul de Ambasador a căpătat o asemenea amploare? Mai întîi, pentru că ea avea loc post mortem: de la dispariţia poetului în cauză trecuseră nu mai puţin de 30 de ani. Iar grandioasa punere în scenă avea şi o implicită tentă politico-electorală: se făcea dreptate postumă unui diplomat persecutat de regimul militar care a condus Brazilia pînă în 1985.
În sălile adiacente spaţiului de ceremonie, s-a vernisat cu acel prilej o interesantă expoziţie de fotografii: Vinicius de Moraes în compania diferitelor personalităţi contemporane lui, facsimile de manuscrise, mărturii istorice - totul pe panouri uriaşe; un volum de exegeze şi de amintiri închinate poetului-diplomat era oferit asistenţei. Pe scurt, un magnific spectacol.
E drept că persecuţia la care fusese supus diplomatul reînviat cu această ocazie nu luase nici forma lagărului de concentrare, nici pe cea a torturii sau a închisorii - nici măcar pe cea a concedierii din slujbă: Vinicius de Moraes fusese doar scos la pensie cu anticipaţie, semn că nu mai era agreat de conducerea militară a Braziliei din acel moment. În ochii organizatorilor ceremoniei, pensionarea poetului devenise echivalentă cu anularea personalităţii lui. Fusese deci comisă o mare nedreptate! Actualul Preşedinte proceda astăzi la repararea ei, într-o rememorare făcută să mişte sufletele sensibile şi mai ales să atragă voturi la proximele alegeri.
Cine fusese însă oropsitul diplomat, pentru reabilitarea căruia s-au reu
