Membrii Comitetului Politic Executiv al CC al PCR: şefii cei mari de la Partid, instalaţi parcă pentru vecie la cârma unei eterne Românii socialiste. Privindu-ne doar de sus, de la înălţimea tribunelor oficiale, păreau nişte statui vorbitoare, cu figuri impenetrabile şi voci dure care lătrau sacadat ordine şi lozinci. În realitate, această imagine scorţoasă era doar o coajă seacă lustruită atent de propaganda oficială.
Dincolo de vremelnica lor atotputernicie, "Baronii roşii" erau şi ei tot nişte oameni, adeseori măcinaţi de boli grele, provocate mai ales de stres şi sedentarism. Dar noi nu ştiam mai nimic despre asta: la fel ca acum, starea sănăţii "şefilor" era, şi pe atunci, un secret foarte bine ascuns. Motiv pentru care fişele medicale ale "tovarăşilor" au ieşit la iveală târziu, abia după căderea regimului comunist, când membrii CPEx au ajuns pe mâna justiţiei. Acum, după două decenii, ele au devenit nişte documente importante pentru istoria noastră recentă, acte oficiale care atestă că majoritatea celor care ne-au dus pe drumul "Societăţii socialiste multilateral dezvoltate" erau nişte bolnavi care, ajunşi adeseori pe patul de spital, cu minţile răvăşite de suferinţă luau, totuşi, decizii extrem de importante pentru noi toţi.
Un premier foarte bolnav: Constantin Dăscălescu, prim-ministrul ultimului guvern al României socialiste. Cei mai în vârstă dintre noi îşi mai mai amintesc poate figura lui posacă şi vocea care căpăta accente dure când vorbea la Congrese şi Plenare. A preluat funcţia în martie 1982, când Ceauşescu hotărâse achitarea datoriei externe. Şi nu a părăsit-o decât la 22 decembrie 1989. Au fost şapte ani plini de evenimente complexe, care cereau o minte limpede, susţinută de o sănătate de fier.
O "cooperare" obilgatorie infirmată însă de dosarul său medical. În 1959, tânăr activist fiind, a avut colită. Apoi a m
