Perioada pierderii autoritatii statului nu se masoara in ani, ci in decenii. Schimbarea puterii nu va instaura instantaneu ordinea si disciplina. De asta nu-si dau seama insa nenorocitii si limitatii nostri politicieni. Pentru ca se va perpetua mentalitatea contestatarului, interesat ca statul sa nu-si intareasca puterea coercitiva. Oare vom plati toti taxa de protectie in viitoarele decenii? Mi se pare ca raspunsul este afirmativ. Traim in aceste vremuri un proces de disolutie a autoritatii statului roman. Daca, eventual, consecintele care decurg de aici ar fi trecatoare, poate ca acest fenomen ar putea sa nu inspaiminte multa lume. In momentele de criza ale unei tari se produc rupturi in ordinea sociala, uneori destul de grave, dar am putea sa remarcam ca intotdeauna societatea, statul, indiferent de forma lui de organizare politica, rezista datorita unui schelet din beton armat. Acest schelet era format, in principal, de institutiile cu rol coercitiv. Un stat poate fi comparat cu o constructie gigantesca, ce rezista vremii datorita unei osaturi complicate care ii asigura rezistenta in spatiu si timp. Cutremure, uragane, tornade, dezordini, comploturi, atentate, lovituri de stat etc. sint parate prin institutii specializate, si anume: justitia, politia, parchetul, jandarmeria, SRI, "doi si un sfert", SPP etc. Toate aceste institutii, in orice stat democratic, in orice dictatura, in orice forma de organizare statala, au avut si au anumite drepturi speciale, tinindu-se cont ca "fara ele nu se poate". Omul de rind accepta aceste "favoruri legale" pentru ca doreste sa doarma linistit in casa, iar copilul si el insusi sa aiba siguranta in strada, doreste dreptate in justitie, protectie in cazuri dramatice etc. Societatea accepta sa investeasca in aceste institutii care au un caracter punitiv, intelegind ca acei oameni angajati in aceasta misiune au si anumite stari de d