Lacrimile arhiereului
Faima icoanei Maicii Domnului "Siriaca" de la Manastirea Ghighiu atrage multimi de oameni. De sarbatori si duminica, sirurile de masini se intind spre Ploiesti, pe kilometri intregi. E o icoana aparte, tulburatoare si plina de forta. Din orice colt ai privi-o, Maicuta Domnului pare ca te urmareste cu ochii ei plansi, ingreunati de durere si, brusc, fara sa intelegi prea bine ce se intampla, nu te mai simti singur. Cu ea alaturi, ai cu cine vorbi. Ai cui cere sfat si ajutor.
Icoana facatoare de minuni de la Ghighiu este aparte, macar pentru ca este una din putinele reprezentari ortodoxe in care Maicuta Domnului pare intristata amarnic de suferintele Fiului si de pacatele oamenilor. Jos, la baza gatului (dupa o straveche moda athonita), se insiruie puzderie de lantisoare si inele de aur, ca semn de multumire si recunostinta pentru toate minunile savarsite prin mila si rugaciunile Sfintei Fecioare. Alaturi, in strana din dreapta, discreta ca o umbra, o maica isi face canonul de rugaciune. La cei 80 de ani ai sai, a vazut cu ochii ei nu numai vindecari si impliniri minunate, dar, peste toate, a apucat sa traiasca, in toata intensitatea clipei, momentul intrarii Sfintei Icoane in biserica Ghighiului.
Totul s-a intamplat in 1958. Adusa din Siria si daruita manastirii de episcopul Vasilios Samaha, icoana zugravita pe lemn de santal savarsise deja prima minune, cerand in vis sa fie adusa in Romania - chiar la Ghighiu, nu in alta parte. Amintindu-si toate cate au fost in acea perioada, maica cea batrana cade pe ganduri. E limpede ca nimic, dar absolut nimic nu e intamplator.
Impodobita cu darurile celor vindecati, icoana Maicii Domnului se lasa greu fotografiata Pe vremuri, in spatele manastirii era un izvor tamaduitor, cu apa rece si bogata, care tasnea chiar pe locul unde (se zice) ar fi calcat Maica Domnului, poruncin
