Gică Popescu, cel mai bun fotbalist al României de şase ori (1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996), împlineşte astăzi 43 de ani.
„Baciul“ şi-a început cariera, una care avea să fie de excepţie, în oraşul natal, la Dunărea Calafat (1982-1984), primul său antrenor fiind Valentin Ghiţă.
Gică Popescu a ajuns apoi la Universitatea Craiova (1984-1987), de aici începând urcuşul. În 1988 a fost luat de Steaua pentru a-și satisface stagiul militar, trecându-și în palmares un titlu cu gruparea din Ghencea.
A revenit la Craiova, intrând sub comanda lui Sorin Cârțu, deși Steaua a încercat prin toate metodele să-l oprească, având alături familia Ceaușescu.
În vara lui 1990, Popescu, devenit repede un fundaș central consacrat, s-a transferat la PSV Eindhoven, în Olanda el obținând, în patru ani, două titluri de campion şi o SuperCupă (1992).
După Mondialul American din 1994, Gică a semnat cu Tottenham, echipă pentru care a jucat un sezon (1994-1995).
În vara lui 1995, „Baciul“ a făcut marele pas al carierei sale: transferul la FC Barcelona, unde a jucat între anii 1995-1997, ajungând chiar căpitanul echipei blaugrana, titulatură în care a ridicat deasupra capului Cupa Cupelor (1997), Cupa şi SuperCupa Spaniei (1997).
Ajuns la Galatasaray Istanbul (1997-2001), Gică Popescu a continuat să facă istorie. A ieșit campion cu Galata (1998, 1999, 2000), a luat Cupa Turciei (1999, 2000), Cupa UEFA (2000) și SuperCupa Europei (2000).
Pe finalul carierei Popescu a jucat la Lecce (2001-2002), Dinamo Bucureşti (august 2002 - noiembrie 2002) și Hanovra 1896 (februarie 2003 - iunie 2003).
În echipa naţională, „Baciul“ are 115 selecţii și 16 goluri marcate, fiind de 35 de ori căpitan al tricolorilor, participant la trei turnee finale de Campionat Mondial (1990, 1994, 1998) şi la două ediţii ale Ca
