Una dintre cele mai cunoscute legende ale oraşului spune că, în 1992, o studentă de la Litere s-a sinucis în casa Radio după o glumă proastă a colegilor ei, care au făcut-o să creadă că iubitul său vrea s-o părăsească. Mitul circulă şi azi, deşi nimeni nu-şi mai aduce aminte de acest caz. Sinuciderea şi crimele care au urmat printre ruinele colosului neterminat nici până acum au întărit părerea bucureştenilor că acest loc ar fi „blestemat”.

Am vizitat Casa Radio noaptea târziu, pe la orele la care se spune că nălucile se simt în largul lor pe-acolo. Cu un pas în spatele nostru, o siluetă care ba se micşorează, ba se alungeşte, se reflectă pe gardul de tablă care străjuieşte marele edificiu comunist. Însă nu-i cazul să ne speriem: este doar umbra unei doamne de vârsta a treia, care ţine în braţe un câine. Locuieşte într-una din locuinţele din spatele Casei Radio.

Legenda bebeluşilor morţi

Intrăm uşor în vorbă, mai ales că ştie aproape toate legendele acestui loc. „M-am mutat aici, în spatele Casei Radio, imediat după Revoluţie, şi am auzit în stânga şi în dreapta, de la vecini, că s-ar întâmpla nişte lucruri necurate pe şantierul ăla, căci la cât de mare şi întunecat e... Şi m-am convins, după ce am vorbit, tot pe-atunci, cu un paznic de şantier, care mi-a spus că muncitorii care lucrau acolo au găsit mai mulţi bebeluşi morţi. Am auzit că s-ar fi sinucis cineva, o fată, dar nu ştiu detalii. Tot mai demult a fost un incendiu aici, care a ars mai multe barăci ale muncitorilor, dar nu se ştie de unde a pornit focul”, ne-a spus Geta Creţulescu, o pensionară de 61 de ani.

Puţin mai rezervaţi sunt locuitorii blocurilor din stânga construcţiei, care deşi recunosc că au auzit de fenomene stranii întâmplate în acest loc, nu bagă mâna în foc decât pentru ce au văzut cu ochii lor.

Hoţii vin în fiecare noapte

„Ar