Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni In ultima vreme, s-a manifestat si în randul credinciosilor Bisericii noastre Ortodoxe Romane o dorinta din ce în ce mai mare de împartasire cat mai deasa cu Sfintele Taine, Sfanta Euharistie. Cu radacini ajungand pana la învatatura Sfintilor Parinti athoniti Neofit si Maxim Kavsokalivitul, curentul acesta al desei împartasiri se face astazi tot mai simtit si în tara noastra. Forme ale lui se ivisera înca din anii ’50 - ’60, în sanul catorva obsti monahale (cazul manastirii Vladimiresti fiind cel mai notoriu), numai ca acestea au primit un raspuns viguros din partea unui nucleu de parinti duhovnici si slujitori din Manastirea Sihastria, care includea nume ca Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc si Antonie Plamadeala. Conform acestui raspuns, credinciosii erau sfatuiti sa pastreze cu evlavie randuiala traditionala de primire a Sfintelor Taine o data la patruzeci de zile; celor mai ravnitori (si cu viata, nu doar cu dorinta) li se recomanda împartasirea o data pe luna, iar în cazul credinciosilor grav bolnavi (cu afectiuni majore) se propunea împartasirea la trei saptamani sau chiar la doua, în cazul bolilor de cancer sau chiar si a celor mai grave decat acestea (din pacate, sau poate din lipsa de evlavie ori din insuficienta credinta, aceste diagnostice dezastruoase s-au înmultit în cea de-a doua jumatate a veacului trecut si pana astazi într-o proportie înfricosatoare, asemeni unor plagi aduse asupra oamenilor pentru rautatile si învartosarea inimilor lor). Nu de putine ori întalnim, chiar si în vremea noastra, mentalitatea (am putea-o numi de-a dreptul hulitoare) raspandita în popor conform careia daca te împartasesti sau te duci sa participi la Slujba Sfantului Maslu, urmeaza fie sa ai cine stie ce necazuri mari si grele, fie chiar sa mori. Dupa caderea regimului comunist ateu, tot mai multi oameni (pana atunci