Cel mai bun fotbalist al României de şase ori (1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996), Gică Popescu a plecat în lumea mare a fotbalului după doi ani de „ucenicie“ la Dunărea Calafat (1982-1984), primul antrenor fiindu-i Valentin Ghiţă. Ajuns la „Oxfordul“ din Craiova, Universitatea (1984-1987), Gică devine, după aproape trei ani, titular incontestabil al oltenilor, dar în momentul satisfacerii stagiului militar este luat de Steaua, cu care câştigă primul titlu de campion din carieră (1988), ajungând în acelaşi an, tot cu Steaua, semifinalist al Cupei Campionilor. La capătul unei telenovele ceauşiste - Ilie şi Valentin Ceauşescu au încercat din răsputeri să-l oprească în Ghencea - Gică Popescu a revenit la Ştiinţa, iar Sorin Cîrţu l-a desemnat căpitan al alb-albaştrilor. În toamna anului 1989, Ştiinţa lui Cîrţu, în jurul lui Gică Popescu, a început revoluţia în fotbalul românesc, cu câteva luni înainte de evenimentele din decembrie 1989. În 1991, Universitatea reuşeşte al doilea event din istorie, dar Gică Popescu plecase în vara lui 1990 la PSV Eindhoven. În perioada celor patru sezoane olandeze (1990-1994), Gică cucereşte două titluri de campion al Olandei (1991,1992) şi o Supercupă (1992). După World Cup ‘94, a semnat contract cu Tottenham, echipă pentru care a jucat un sezon (1994-1995). În vara lui 1995, „Baciul“ a făcut marele pas al carierei sale fotbalistice: transfer la FC Barcelona, unde olteanul a jucat între 1995-1997. Valoarea şi profesionalismul lui Gică Popescu au făcut ca acesta să ajungă căpitanul catalanilor! În vitrina de lux a carierei sale, Gică are trei preţioase trofee cu Barca: Cupa Cupelor (1997), Cupa şi SuperCupa Spaniei (1997), plus o calificare în semifinalele Cupei UEFA (1996). Istorie face apoi la Galatasaray Istanbul (1997 - 2001). Palmares cu Galata: campion (1998, 1999, 2000), Cupa Turciei (1999, 2000), Cupa UEFA (2000), SuperCupa Europe