Dacă aveai măcar 13-14 ani la Revoluţie, sigur ştii ce înseamnă oracol. Dacă nu, afli acum. Pe atunci, cu toţii aveam astfel de caiete de amintiri, doldora de “secrete”.

Aveau scoarţe groase şi scrijelituri cu numele persoanei pe care o iubeam în taină, aşa că le ascundeam bine de ochii părinţilor. Cam aşa arătau mai toate caietele de amintiri. Primele se făceau în clasa a VII-a sau a VIII-a şi strângeau în ele mărturisirile tuturor colegilor de clasă, făcute înainte ca fiecare să pornească pe propriul drum în viaţă, spre liceul favorit.

Oracolele începeau simplu, cu un “să facem cunoştinţă!”. Apoi urmau întrebările formale: “Ce flori îţi plac?”, “Ce actor preferi?”, “Unde ai vrea să călătoreşti?”, “Ce maşină ai vrea să ai?” ori “Îţi place moda?”şi toate erau însoţite de imagini potrivite, decupate din revistele străine primite de la rude, din almanahuri sau din cataloage Neckermann.

Întrebările esenţiale erau însă ceva mai departe, spre finalul chestionarului: “Iubeşti?”, “Pe cine?”. Acestea erau cele mai tari informaţii pe care trebuia să le afli de la colegii tăi, iar de cele mai multe ori găseai scris, în dreptul lor, “Da” şi, respectiv, “Secret”.

Puştii îşi făceau poezii şi declaraţii

După ce scăpau de interogatoriu, semnatarii răspunsurilor erau invitaţi să-ţi scrie câteva rânduri, iar acest lucru îi făcea să dea frâu liber imaginaţiei. Acele pagini erau cele mai colorate din tot oracolul. Pe lângă versuri sau declaraţii de dragoste, găseai desene şi numele formaţiilor vremii: SNAP, Ice MC, Michael Jackson, CC Catch, Poison, AC/DC sau Modern Talking.

Toate acestea trebuiau să-ţi amintească peste ani de cel care le-a scris. Din păcate însă, după ce trec 15-20 de ani peste ele, multe din numele pe care le găseşti în oracole îţi par complet străine. fotografii: Corina Rob