După apariţia unui puţin dezbătut sondaj privind modul în care e percepută în România fosta noastră mare prietenă, vă propun familiarizarea cu un personaj a cărui notorietate a depăşit lejer fruntariile ruseşti. Sursa: EVZ
Se numeşte Ghenadie Grigorievici Onişcenko şi e un zelos angajat al statului, în funcţia de director al RosPotrebNadzor, serviciul federal sanitar şi de protecţie a consumatorului din Rusia. De şase ani de când a fost numit în funcţia de medic-şef, Onişcenko e o pildă de autoritate în spaţiul chirilic unde, e drept, există o lungă tradiţie în acest sens. Taie şi spânzură, îi ceartă pe toţi cu un aer belicos, devenind tot mai popular. RosPotrebNadzorul n-are mamă n-are tată (fireşte, mai puţin în cazul premierului Vladimir Putin, care poate cumula ambele atribute). Fie că ridică licenţa filialei finlandeze a unei corporaţii-gigant care nu mai poate, astfel, furniza mâncare pentru copiii ruşilor, fie că ţine răbojul cazurilor de turbare din Astrahan şi Daghestan, RosPotrebNadzorul dă dovadă de fermitate. E aşa cum se aşteaptă poporul să acţioneze un înalt funcţionar al statului.
Fără nicio legătură, dar niciuna!, cu relaţiile politice ruso-moldoveneşti şi ruso-georgiene, sanitarul-şef al Federaţiei Ruse, altminteri doctor în ştiinţe medicale, a devenit protagonist al războiului vinului. Onişcenko a descoperit şi motivul pentru care vinurile moldoveneşti şi cele georgiene nu mai corespund standardelor ruseşti de calitate: privatizarea. "Şi Georgia, şi Moldova, în mentalitatea fostului popor sovietic, au devenit ostaticii brandurilor lor. Vinurile din aceste republici erau considerate cele mai bune, până când acest business a fost preluat nu de vinificatori, nu de oameni care ţin mult la profesie, ci de oameni care au furat mulţi bani şi au început să exploateze acest sector al pieţei. Ei au avut scopul să investească aceşti ban
