Dezbaterea despre motivele care l-au determinat pe Preşedinte să retrimită Legea pensiilor la Parlament e deja depăşită. Acum suntem în faţa unei noi provocări. Traian Băsescu invită partidele la consultări. O mişcare de imagine care îl poziţionează în postura celui preocupat de pensionari.

De ce ar da curs opoziţia acestei iniţiative?

Primele argumente sunt împotriva onorării invitaţiei. Argumentele care susţin refuzul pleacă de la faptul că Preşedintele mimează dialogul. De regulă, părerile îi sunt dinainte formate şi până acum nu s-a întâmplat ca, după astfel de consultări, să anunţe că şi-a modificat sau măcar nuanţat opinia şi că va lua în calcul şi variantele opoziţiei. Drept urmare, opoziţia e un fundal potrivit pentru aria “Sunt un om al dialogului”. În fata acestui background, e firesc ca partidele de opoziţie să nu-şi mai piardă timpul cu deliberările. Decizia de a nu se deplasa la Cotroceni e cât se poate de firească.

Numai că Preşedintele are deja contra-discursul pentru o asemenea atitudine. Partidele de opoziţie îi cer imperios să se implice în frauda din Parlament – (să se implice, domnule, că doar e limpede că el le controlează opţiunile, vezi declaraţia doamnei Udrea care spune că PDL va vota conform dorinţei domnului Preşedinte şi nu domnului prim-ministru, alias preşedintele PDL) – îi cer să determine demiterea doamnei Anastase, să nu promulge legea. Deci îi cer implicarea într-un subiect pe care opoziţia îl consideră esenţial pentru o categorie importantă a societăţii, respectiv pensionarii. Şi uite că atunci când le invită, partidele din opoziţie refuză colaborarea, dialogul. Traian Băsescu are o bună ocazie să mai arate încă o dată că, de fapt, opoziţia nu este cu adevărat preocupată de problemă, ci doar de o răfuială cu Preşedintele, sacrificând pe altarul vanităţii interesul celor pentru care susţine că luptă.

Fac o