"Sa o ajutam pe Alina sa invete!"
Stimata d-na Sanziana Pop,
Citesc revista dvs. de peste zece ani si am constatat ca ati facut atata bine cu ajutorul ei, incat nu exista valori in lumea asta ca rasplata. Cred, sigur, ca Dumnezeu va are permanent in grija. Eu sunt un batran de 80 de ani, provenit dintr-o familie numeroasa si saraca, parintii mei fiind orfani din primul razboi mondial. Am ajuns la aceasta varsta muncind de mic si invatand. Nu ma plang de nimic. Nu cer nimic nimanui.
Va scriu insa in numele unei familii sarace, care a ignorat starea jalnica a economiei romanesti si a avut curajul sa aduca pe lume 11 copii, cel mai mare avand 24 de ani, iar cel mai mic implineste 2 ani in ziua Sfantului Dumitru. Toti sunt copii frumosi si vrednici, cei de varsta scolara merg la scoala si invata foarte bine.
Am fost in curtea lor, impreuna cu sotia mea (78 ani) si am ramas uimiti de ce am vazut. Nu ne-am putut stapani lacrimile. Mama copiilor spala cu mana un imens morman de rufe, si asta inainte cu mult de ora 7 dimineata, pentru ca la aceasta ora trebuia, impreuna cu Stefan (16 ani), sa fie la munca. Casa cumparata acum 10-12 ani (cand tatal copiilor mai avea serviciu) arata jalnic. Daca nu va fi reparata capital, in 2-3 ani cade. Desi traiesc la tara, nu au pamant, decat curtea casei, de circa 1000 m2. Din aceasta cauza nu pot creste animale. Va imaginati cat bine le-ar prinde o vaca cu lapte.
Cea mai grea situatie pe care o au acum este ca una din fete, Cercel Alina-Ionela, care a terminat liceul in 2009 si a luat bacalaureatul cu medie mare, a primit bursa la o facultate din Anglia. La plecare, parintii i-au asigurat, cu mari sacrificii, 1000 lire... Cu acesti bani, Alina a rezistat la facultate timp de 6 luni, dupa care, nemaiavand cu ce se intretine, a fost nevoita sa se intoarca acasa, pentru ca parintii nu i-au mai putut trimite a
