- Cultural - nr. 647 / 9 Octombrie, 2010 Timpul a curs aici cu folos, dovedindu-se ca si etnografia e magistra vitae. Astfel, specialistii Muzeului le-au fixat obiectelor etnografice ideale locuri de exprimare, pentru a fi argumente ale valorii culturale si imagini vii in intalnirea cu publicul. Muzeul Etnografic din Reghin nu e doar arhiva culturala, de altfel inepuizabila, ci o institutie vie, a civilizatiei fara de spaima, cum ar conchide Dan Haulica, cu functie culturala modelatoare; o voce dainuitoare a adevarului, reverberand parca o reflectie a lui Simion Mehedinti despre "cei cu mainile albe care nu sunt mai oameni decat cei cu mainile invartosate de munca". Invartosarea trudei depune marturie de spiritualitate in Muzeul Etnografic, prin camasile cu ciupag, blidare, bate ornate cu dinte de lup, vase din suluri de lut, tesaturi cu motivul coarnele berbecului, fluiere din lemn de prun, frasin, corn sau soc, langa acestea vesnicind icoane cu scene din viata Mantuitorului, cu Masa Raiului, Bunavestire, Maica Domnului cu Pruncul Iisus sau Sfintii Protectori ai omului, pamanturilor si muncilor sale, din zona Reghinului, Valea Gurghiului, Valea Beicii, din Hodac, Ibanesti, Deleni, Dumbrava, Alunis, Idicel, Pietris, Dedrad, Solovastru, Lunca Bradului, Deda, Toplita Romana s.a.m.d. Fiecare exponat a adus cu el in Muzeu gustul de paine si sare al locului de unde venea, sfintenia si inefabilul locului de nastere. Iar puse alaturi, cu miile, cat de mare le este, exponatelor, lumina. Pana la acest statut cultural de rang, calea a fost anevoioasa si lunga, cale de 50 de ani, de cautare a spiritualitatii traditionale si, prin aceasta, de cautare a Sinelui nostru, a nemarginirii noastre. Muzeul este si eterna reintoarcere, caci, scria Mihail Sadoveanu, traditia se revarsa spre noi si dupa ce am parasit vatra satului. Ne cheama si ne stapaneste. 50 de ani, un timp dens al