Vazand cum trateaza presa mondiala dezastrul ecologic din Ungaria, nu m-am putut abtine de a observa lipsa de cunostiinte de baza a multor jurnalisti, care au idei proprii, obtuze, in ceea ce priveste asa-numitul "pH".

PH-ul reprezinta o masura a proprietatilor solutiilor chimice, din punct de vedere acid sau alkalin.

Stabilit in 1924, de chimistul danez Seren Peder Lauritz Serensem, el este numit, in latina, "pondus Hydrogenii" sau "potentialul hidrogenului", definind numarul de atomi de hidrogen ionizati (incarcati electric), intr-un volum specific de solutie, la o temperatura "standard".

O concentrare redusa de ioni de hidrogen e caracteristica acizilor, in timp ce relatia reciproca se refera la alkaline (baze).

Scara de masurare a acestor cantitati de ioni de hydrogen este de la "0" (aciditate extrema) la "14" (alkalinitate extrema). Aceasta masuratoare e logaritmica si nu reprezinta nici "procente", nici "parti pe milion", cum au definit-o multi dintre amicii nostri, care n-au avut nici macar inspiratia sa ia un manual de stiinte naturale de clasa a patra primara, o enciclopedie sau sa caute pe Google semnificatia acestei expresii.

Un pH neutru, cum ar fi apa distilata, cade la mijlocul scalei, cu o valoare de pH 7. Viata nu e posibila, decat cu foarte rare exceptii, in medii cu pH sub 6 sau peste 8.

Masurarea pH-ului e extrem de importanta in medicina, biologie, chimie industriala, agricultura si alte multe domenii de activitate umana. Toate plantele si animalele au o predilectie pentru un pH specific, traind si dezvoltandu-se bine numai intre anumite limite, extrem de inguste.

Coniferele, de exemplu, creeaza un sol acid, mediu preferat de unele plante, ferigi si ciuperci. Copacii cu "frunze late" creeaza un sol alkalin, preferat de alte plante.

Pestii mor in apele c