Dacă în urmă cu 20 de ani elevii de liceu purtau bentiţă, făceau cursuri practice de agricultură şi nu lipseau fără motiv de la vreun curs, în România anului 2010, elevii ajung să comită omoruri chiar în curtea şcolii şi să nu aibă parte de nicio remuşcare.

Ieri, în momentul în care citeam prima dintre declaraţiile tânărului de la Craiova care şi-a înjunghiat cu sânge rece un coleg şi care a declarat mai apoi „Asta e, l-am omorât! Zece ani pentru un prost“, am rămas absolut şocată. La doar 20 de ani de când România a scăpat de comunism, vedem zi de zi pe toate drumurile şi în toată mass-media cât de prost a fost înţeleasă democraţia. Toată lumea a văzut „Liceenii“ şi comportamentul pe care tinerii din acea perioadă îl aveau, atât faţă de colegi, cât şi faţă de profesori şi părinţi. Un respect fără margini, disciplină, însă nu exagerată, şi în primul rând respect faţă de colegii cu care împărţeau zilnic toate problemele. În schimb, două decenii mai târziu, elevii ajung să se omoare în curtea liceului şi să nu aibă pic de remuşcare faţă de greşeala care îi va scurta viaţa cu cel puţin zece ani. Ce respect, disciplină şi părere de rău?! Omorul calificat pe care procurorii l-au constatat nu l-a mişcat aproape deloc pe elevul de 19 ani. Cruzimea pare să fie noua trăsătură de caracter a adolescenţilor din ziua de azi pentru a fi în trend. Mai degrabă să ucizi, decât să ai o conversaţie de om normal, suficient de matur pentru cei 19 ani ai unui elev din ziua de azi, pentru a soluţiona o problemă. Cu siguranţă minoră, căci ce probleme poţi să ai la 19 ani, atât de grave încât să nu poţi ajunge la un consens cu un adolescent asemenea ţie?! Dacă în urmă cu 20 de ani elevii de liceu purtau bentiţă, făceau cursuri practice de agricultură şi nu lipseau fără motiv de la vreun curs, în România anului 2010, elevii ajung să comită omoruri chiar în curtea şcolii şi să nu aibă par