In anul 1934, conducerea germana analizeaza planurile de constructie ale unui vehicul nemaivazut. Acesta urma sa fie cel mai lung si cel mai mare blindat conceput vreodata, cu o lungime de aproape 500 de metri si o greutate de 60.000 de tone.
Excavatoarele folosite de austro-ungari in timpul Primului Razboi Mondial au reprezentat baza de la care a pornit grupul de ingineri Ritter si pe modelul acestora au incercat sa creeze ceva asemanator, dar la o dimensiune incredibila.
Vehiculul propus urma sa fie format din 77 de celule legate intre ele, fiecare avand cate 7 metri latime, 4 metri inaltime si 6 metri lungime.
Inventia se numea Midgard-Schlange, in traducere "Sarpele Pamantului". Se facea astfel aluzie la monstrul din mitologia nordica a carui lungime era asa de mare incat inconjura globul.
Specificatii tehnice
Vehiculul se misca la suprafata cu ajutorul unor senile, la fel ca un tanc. Mai mult, se putea deplasa sub pamant, dar si sub apa, pana la o adancime de 100 de metri.
Pentru calatoria la suprafata avea nevoie de 14 motoare care generau aproape 20.000 de cai putere. Viteza maxima pe care o putea atinge era de 30 de kmh.
Pentru a merge pe sub pamant, masinaria urma sa utilizeze patru burghie de aproape 2 metri in diametru, dar si inca trei pe lateral. Acestea erau alimentate de 9 motoare care generau 8.800 de cai putere. Viteza preconizata era de 10 kmh.
Inca 12 motoare, cu o putere de 3.000 de cai, propulsau blindatul sub apa, cu o viteza de 3 kmh.
Armamentul era constituit din 1.100 de incarcaturi explozibile si doua mitraliere.
Misiunea sarpelui de fier
Scopul construirii acestei masinarii era, printre altele, penetrarea liniei de aparare Maginot. Incepand cu 1930, de-a lungul granitei cu Germania, francezii construisera o barie