În anul 1962, generalii americani plănuiau un fel de 11 septembrie 2001.
Deşi senzaţional, Documentul „Justificare pentru o intervenţie militară a Statelor Unite în Cuba" a fost văzut, în aprilie 2001, ca important doar din punct de vedere istoric. După 11 septembrie 2001, el a devenit însă de o importanţă capitală. Toţi susţinătorii tezei conspiraţioniste l-au citat şi invocat în sprijinul ipotezei că 11 septembrie 2001 e o uriaşă diversiune montată chiar de autorităţile americane. James Bamford însuşi l-a folosit pentru a pune la îndoială varianta oficială în alte două cărţi ale sale: „A pretext for War: 9/11 Irak and the Abuse of America's Intelligence Agencies", apărută în mai 2005, şi „The Shadow Factory", apărută în 2008.
De ce a devenit Documentul o piesă crucială în susţinerea teoriilor conspiraţioniste despre 11 septembrie 2001? Pentru că dezvăluia ceea ce James Bamford defineşte drept „poate cel mai corupt plan creat vreodată de un guvern SUA": Planul Operaţiunii cunoscute sub numele de cod Northwoods. Din Comitetul de Şefi de Stat-Major făceau parte şefii principalelor Arme ale celei mai puternice Armate din lume: şeful operaţiunilor Navale, şeful de Stat Major al Armatei de Uscat, şeful de Stat Major al Forţelor Aeriene, comandantului Marinei. Preşedintele Comitetului, Generalul Lyman Lemnitzer era, prin National Security Act din 26 iulie 1947, documentul care decide înfiinţarea Comitetului, ofiţerul cel mai înalt în rang din cadrul forţelor armate ale SUA, numit de preşedinte.
Punându-şi semnătura pe Planul Operaţiunii Northwoods, şefii Armatei Americane propuneau în mod oficial planificarea şi desfăşurarea de către Pentagon a unor acţiuni teroriste pe teritoriul SUA şi, în afara ţării, împotriva cetăţenilor americani, acţiuni care urmau să fie puse pe seama lui Castro şi a Cubei. Potrivit Documentului, aceste acţiuni urmau să cree
