Există un loc în România în care Tarkovski și-ar fi putut filma fără costuri suplimentare scenele. Iar Kusturica ar fi avut ”la liber” personaje pentru filmele lui. Un loc în care Lenin ori ”Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român” devin opere de artă ori unde, sub termenul generic de ”antichități” ai de ales între cuțite, baionete și coifuri din ultimele războaie mondiale (alea mari), pești de sticlă, filme porno pe VHS ori… laptop-uri Sony Vaio.
În locul ăsta poți să cumperi bani (vechi) cu bani, dar și fibule romane de bronz. Eu am găsit o vedere cu Valea Arieșului din anii 60 (calea ferată a mocăniței încă era intactă) iar un prieten și-a cumpărat un ”cârnățar”. Nu știți cumva ce e acela un ”cârnățar”? Ei bine, cum îi spune și numele, e un aparat de făcut cârnați. Acum prietenul meu se documentează în arta preparării cârnaților.
În locul ăsta poți să asculți muzică din Anzi (importată de la Budapesta) ori scripca unui țăran maramureșean. Să deguști clasicii mici în natură ori bob gulyas sau tocăniță de burtă la ceaun. De vreo două sute de ani e cel mai mare târg de prin părțile locului în care ai ocazia să descoperi cele mai inutile lucruri care împodobesc existența umană și să le transformi în obiecte folositoare. Totul negociabil.
Acest loc se cheamă Negreni și se află la granița județelor Cluj și Bihor. Pe partea clujeană, pe Criș, înainte de a urca Piatra Craiului.
***
Pentru exemplificare, câteva selecții de la edițiile 2009 și 2010 ale Târgului de la Negreni. Fotografii de Emese Apai, Eugen Pănescu și supra-semnatul.
***
Există un loc în România în care Tarkovski și-ar fi putut filma fără costuri suplimentare scenele. Iar Kusturica a
