Despre Byron… cine nu a auzit să facă bine să asculte. Despre istoria Byron, cine nu o ştie, să citească. Despre concertul Byron de joi seara,o să vă povestesc eu.
Un concert anunţat cu o lună în urmă în Jazz’n’Blues Club. O trupă bună, sau poate una din cele mai bune din România ce a filmat primul lor DVD, cu ceva timp bun în urmă, la Târgu-Mureş. Byron. Joi seara.
Am ajuns exact la ora la care fusese anunţat concertul, respectiv ora 21.00. Nu-mi rezervasem masă pentru că aveam de gând să stau în faţa scenei, să-i ascult şi să-i pozez. Ajunsă la faţa locului m-a uimit totuşi faptul că mai erau mese libere. Băieţii de la Byron ocupaseră masa din colţ. Concertul nu începuse. Publicul era mai subţirel decât îmi imaginasem şi aşa a rămas până la sfârşitul concertului. Un concert frumos. Un cocktail de electric cu acustic, melodios, tare/moale, energic/sublim. Publicul a fost destul de timid. Unii au preferat să rămână la mese, alţii se legănau molcom la patru metri de scenă. Artiştii cântau, parcă, în lumea lor. Păcat că energia publicului s-a dezlânţuit abia spre finalul concertului la „Blow up my tears”, adunându-şi mai apoi glasurile şi cerând un bis. Nu a fost un public rău. Cu siguranţă fiecare ştia pentru ce a venit însă au venit în număr mic ceea ce s-a simţit în ceea ce priveşte atmosfera. Asta a fost tot. Dome s-a urcat mai apoi la pupitru şi a dat drumul party-ului de joi seara în Jazz’n’Blues Club.
Despre Byron… cine nu a auzit să facă bine să asculte. Despre istoria Byron, cine nu o ştie, să citească. Despre concertul Byron de joi seara,o să vă povestesc eu.
Un concert anunţat cu o lună în urmă în Jazz’n’Blues Club. O trupă bună, sau poate una din cele mai bune din România ce a filmat primul lor DVD, cu ceva timp bun în urmă, la Târgu-Mureş. Byron. Joi seara.
Am ajuns exact la ora la care fusese anunţat concert
