Controlul simptomelor şi suportul psihologic şi spiritual asigură o calitate mai bună a vieţii celor cu boli grave sau în faze terminale. În România, îngrijirea paliativă se aplică numai pentru 5% din persoanele afectate de cancer, iar cele cu boala Alzheimer primesc ajutor în centrele speciale pentru bătrâni.
Îngrijirea paliativă se referă la ajutorul pe care îl primesc bolnavii în timpul tratamentului pentru o afecţiune cronică sau degenerativă sau în fazele terminale ale unei afecţiuni incurabile.
Din păcate, în România, îngrijirea paliativă este prea puţin dezvoltată, astfel de servicii fiind oferite doar bolnavilor de cancer în faze terminale.
De altfel, iniţial, îngrijirea paliativă a fost concepută pentru a alina suferinţa bolnavilor oncologici, însă, mai apoi, s-a extins şi la bolnavii non-oncologici (în deosebi, la cei cu HIV şi cu boli neurodegenerative cum sunt scleroza multiplă şi maladia Alzheimer).
Se asigură controlul simptomelor
Specialiştii în servicii paliative îl pot ajuta pe bolnavul de cancer să gestioneze mai uşor simptomele bolii. În general, acesta se confruntă cu simptome precum durere, oboseală, somnolenţă, lipsa poftei de mâncare, greaţă, constipaţie şi insomnie. De asemenea, pe parcursul tratamentului cu citostatice tot mai mulţi bolnavi devin anxioşi sau, mai grav, depresivi şi au nevoie de sprijin.
„Controlul simptomatic este o componentă importantă a îngrijirii paliative, un bun control al simptomelor sporind calitatea vieţii bolnavului de cancer, dar şi a familiei sale", explică medicul primar oncolog Oana Donea, supraspecializată în paliaţie, de la Asociaţia pentru Servicii Mobile de Îngrijire Paliativă.
Specialiştii se deplasează la domiciliu
Îngrijirea paliativă se poate acorda la domiciliul bolnavului sau în spital. În funcţie de resursele financiare ale furnizorilor, serviciile
