Programul este o provocare şi pentru lumea intelectuală.
Evenimentul principal al săptămânii trecute nu a fost nicidecum retrimiterea la Parlament a Legii pensiilor de către preşedinte - parte a unui joc politicianist de sumă nulă dintre opoziţie şi şeful statului. De fapt, cel mai important lucru s-a produs joi, atunci când 12 manageri generali din conducerea Consiliului Investitorilor Străini (CIS) au lansat un program menit să scoată România din criză.
Să convenim: este un fapt cu totul neobişnuit, o premieră pentru România. Ca orice grup de interese - nu vă speriaţi, nu e nimic malefic la mijloc! - CIS acţionează mai degrabă la „reglajul fin". Încearcă să-şi impună punctul de vedere, în apărarea intereselor proprii, atunci când e vorba de o politică sectorială, o lege, adeseori chiar un articol dintr-o lege. Când o astfel de organizaţie vine cu un program atât de amplu, de fapt, cel mai cuprinzător plan anticriză produs până acum în România, atunci este clar că situaţia este una foarte gravă.
Lansarea acestui program reprezintă un puternic semnal de alarmă din partea unui grup de investitori puternici care îşi văd viitorul periclitat în România. În al doilea rând, este o palmă dată clasei politice, puterii şi opoziţiei deopotrivă. De mai bine de doi ani ne chinuim în criză, dar dezbaterea politică se limitează la vorbe din ce în ce mai grele, la ameninţări şi jigniri şi, cel mult, la discuţia despre sistemul de impozitare, progresivă sau în cotă unică. Diferenţa colosală de abordare dintre nivelul discursului politic actual şi proiectul investitorilor străini arată cât de grav este deficitul de competenţă din partidele noastre.
Când investitorii se arată dispuşi să pună bani de la ei numai pentru ca frontierele să fie mai bine păzite împotriva contrabandei şi a mărfurilor contrafăcute sau pentru ca măcar un mare proiect de infrastruct
