Observ că a început să-mi crească binişor mintea. Nu mai are loc şi dă pe afară de-a binelea. Creşte vertiginos. Şi un ajutor substanţial îl primesc din viaţa de familie. Cum? Nu înţelegeţi? Păi, procesul ăsta de creştere, popular, se numeşte cucui. Nu, nu mă compătimiţi, căci nu este vorba despre mine.

Noi folosim din posibilităţile creierului doar 5%-10%. În restul de 90%-95% procente neexplorate se află latente capacităţile psihice din afara normalului. Creşterea procentului de folosire a creierului, până la atingerea maximului, duce la creşterea exponenţială a capacităţilor mentale, în final ajungându-se la posibilităţi infinite oferite de aceste capacităţi. Sfera mentală umană se poate extinde la nesfârşit. Creierul este doar o reprezentare în plan fizic a structurilor mentale.

Făcând o analogie cu ADN-ul, noi folosim doar 5% din gene, restul fiind inactive, conform cercetărilor doctorului Kazuo Murakami, profesor universitar emerit din Japonia. Creşterea procentului de gene active se poate realiza prin puterea psihicului. Nu cumva în restul de gene inactive se află posibilităţile noastre considerate paranormale?

Conform afirmaţiilor bazate pe teoriile ştiinţifice, considerăm că amintirile sunt înmagazinate în creier. Chiar dacă pare o afirmaţie şocantă, memoria nu-şi are sediul acolo.

Prima teorie legată de memorie a fost lansată de Aristotel. El a comparat procesul de memorare cu cel de amprentare a unei bucăţi de ceară moale. Acest raţionament a primit numele de teoria urmelor.

Lumea ştiinţei a modificat deseori, de-a lungul timpului, această teorie. O variantă a dus la împărţirea memoriei în două tipuri, una de lungă durată şi alta de scurtă durată. Prima ar cuprinde amintiri rămase pe o durată îndelungată, iar a doua ar cuprinde amintiri rămase pe o perioadă cât un interval de timp scurs între citirea unui