Dar sarbatorile orasului? Care e, in definitiv, finalitatea lor precisa? Doar aceea de a prilejui primarului si, in general, politicienilor afisarea in public? Doar aceea de a spori comertul stradal si negotul de ciorapi? Doar aceea de a infuleca sarmale in piata? Sarbatorile Iasilor (asa e corect, cu numele propriu la plural) se remarca, inainte de orice, printr-un amestec bizar de sacru si profan. Specialistii Primariei care au redactat programul manifestarilor au combinat parca dinadins corurile bizantine din parcul Copoului cu degustari de vinaturi recente la Hala centrala, au pus alaturi icoanele sfintite de la biserica Pogoririi Sfintului Duh si dansurile mobile in vesminte stravezii din cartiere, au insotit solemnul cu harababura uschita, miezonoptica si rockul. E propriu, am impresia, doar unei minti foarte moderne (care nu mai stie de biserica, de semnificatia unui hram, de buna cuviinta), precum e si aceea a functionarilor Primariei, sa vada o armonie desavirsita intre sarmale, brinza, cofeturi, pe de o parte, si moastele sfintului Maxim Marturisitorul, pe de alta. Doar un cap foarte tolerant poate vedea o compatibilitate intre, sa zicem, goana bolizilor de la raliul Iasilor si atmosfera reculeasa din catedrala mitropolitana. Publicul e invitat, astfel, sa se inchine la racla sfintei cuvioase Parascheva si, in acelasi timp, sa muste din sfircul cirnatului taranesc, sa asculte, in tinda bisericii, cuvintele de folos ale ierarhilor si, concomitent, sa dea de dusca fara a clipi macar un paharel din vinul cel nou al acestei toamne posomorite si geroase, cum n-a mai fost de mult. Sarbatorile Iasilor au demarat in atmosfera efervescenta de la inceputul anilor '90, cind cineva (nu stiu cine anume, din pacate) s-a gindit sa insoteasca momentul principal, momentul de virf , si anume Hramul sfintei cuvioase Parascheva si slujba din 14 octombrie, cu o serie de evenime