Înscrierea în Comerţul legionar, înfiinţat de Zelea Codreanu, l-a costat scump. Pentru alegerea sa, a suferit şase ani de chin, tortură şi umilinţă într-o celulă din Aiud şi a fost declarat mort pentru familie.

Zile în şir ar putea povesti despre fiecare oră ce s-a scurs din 8 decembrie 1958 şi până pe 6 august 1964, pentru că tot ce a trăit în şase ani de detenţie a devenit una cu fiinţa sa. Ilie Tudor, 87 de ani, tatăl maestrului Tudor Gheorghe, îşi trăieşte în tihnă anii bătrâneţii în comuna Podari, la cinci kilometri de Craiova, loc de unde a şi fost arestat în urmă cu 52 de ani. Îşi aminteşte de parcă ar fi fost ieri acel moment. „Dintr-o maşină au coborât trei civili, iar unul a zis: «Îl căutăm pe Ilie Tudor. Dumneata cine eşti?». Mi-au spus că tovarăşa Stancoveanu de la Secţia culturală a Regionalei de partid are treabă cu mine. Mi-am luat paltonul şi am plecat. Pentru 6 ani. Au uitat să mă aducă înapoi. Am fost trecut mort“, îşi aminteşte bătrânul. Le-a deschis poarta şi i-a crezut pe cuvânt. Ziceau ca sunt „de la raion“ şi trebuie să îi însoţească la Craiova, pentru ceva ce ar fi avut legătură cu Uniunea Scriitorilor. Publica de ceva vreme în “Contemporanul”, în “Gazeta literară”, în “Urzica”, unde mai „atingea” vârfurile comunei.

Nu ştia că plătea pentru ceea ce se întâmplase după ce terminase clasa a VII-a, când s-a pomenit cu preotul din sat zicându-i tatălui său să-l lase să fie copil de prăvălie în Comerţul legionar. „Ce ştiam eu atunci? Cum să fi bănuit că la 35 de ani voi fi pus la zid pentru idealurile curate pe care fusesem bucuros să le descopăr la 14 ani, în 1937“, mărturiseşte Ilie Tudor, care precizează că nu a avut nicio legătură cu vreun comandament sau organizaţie.

Dragă i-a fost şi Şcoala de cântăreţi de la Craiova, care i-a dus paşii spre biserică. Ca o ironie, cu cele învăţate a pus mai târziu bazele unui cor