Ce se întâmplă când actorul David Suchet, celebrul „Hercule Poirot", îşi dă mâna cu Zoë Wanamaker, „Madame Hooch" din Harry Potter, pe scena din Londra, pentru o piesă clasică a dramaturgiei americane?

Prima consecinţă: un bilet la o reprezentaţie a piesei ,,All My Sons" cu cei doi în rolurile principale devine la fel de greu de găsit ca o invitaţie pe covorul roşu pentru premiile Oscar. Mai ales când încerci să-ţi rezervi locul în Apollo Theatre, din Londra, pe internet, cu doar o săptămână înainte de spectacolul dorit. În cele din urmă, de undeva din străfundurile site-urilor britanice de bilete, am reuşit să pescuiesc un singur loc la o reprezentaţie de vineri seara, la balcon.

Deşi obişnuită cu teatrele londoneze, în care balconul propriu-zis se află cam trei etaje mai sus faţă de scenă (deasupra scaunelor din sală se află Dress Circle, apoi Upper Circle şi abia apoi Balcony), nici eu şi nici restul vecinilor mei de balcon nu ne aşteptam să petrecem două ore ca actori în ,,Vertigo"-ul lui Hitchcock. Din ultimul rând al balconului şi până la scenă se căsca un asemenea hău încât ţi-era teamă să ieşi să-ţi cumperi o apă plată, ca nu cumva vreun pas greşit să te arunce, ca pe un star rock la un concert, direct în braţele celor din faţa ta sau, mai rău, pe scenă, direct în braţele lui ,,Poirot" însuşi.

După primele cinci minute ale piesei, însă, toată sala era într-o transă atât de profundă încât chiar şi noi, refugiaţii de la balcon, am fi putut face echilibristică pe marginea scaunelor, mai ceva ca somnambulii. Anii au trecut peste David Suchet, care nu mai are nimic din aerul pişicher al lui Poirot, în schimb îl interpretează magistral pe Joe Keller, antreprenor şi cap de familie, care trăieşte de aproape patru ani cu acuzaţia că firma sa a furnizat armatei americane motoare defecte pentru avioanele din cel de-al Doilea Război Mondial, cauzând moa