Obligat sa participe la mascarada politica a ultimilor ani, contribuabilul roman se intreaba pe buna dreptate: oare cum se face ca politicienii altor tari se intrec in aplicarea programelor economice, culturale, educative, sociale, iar ai nostri risipesc bugete nationale si energii colosale, doar pentru intretinerea fenomenului politic in sine, nu pentru buna chivernisire a treburilor publice?
In laboratoarele puterii, specialisti platiti imparateste clocesc fel de fel de subterfugii nu ca sa traim noi mai bine, ci pentru linsarea mediatica a pretendentilor, rivalilor, oponentilor la varf, livrati spatiului public ca dusmani de tara si de neam, ultima gaselnita fiind perfida manevra a retragerii tactice. E nevoie de argumentatie.
Veche de cand lumea, a dus mai totdeauna la pacalirea, dezarmarea, demotivarea si chiar la insusirea munitiei armatelor adverse. Folosind aceasta tactica, Stefan a nimicit ferchesa oaste a lui Matei Corvin la Baia si a recucerit cetatea Chiliei.
Urmasii lui Machiavelli teoretizeaza trei tipuri de stratageme, preluate otova de agentiile de marketing, advertising si PR (politic):
- active - studierea laborioasa si dejucarea tuturor miscarilor, actiunilor, planurilor, intentiilor inamice;
- adaptive - posibilitatea unei rapide replieri si acomodarea la stilul dusmanului puternic, pentru a-l invinge cu propriile arme;
- anticipative - evaluarea atenta a avantajelor si calcularea riscurilor unor actiuni preventive, simularea atitudinilor asteptate de oponenti pentru a disimula alte lovituri mai dure impotriva lor.
Spre comparatie, in societatile democratice razboaiele politice nu-si mai au rostul, negocierile politice vizand doar echilibrul intre puteri, intre guvernanti si opozitie, intre avantaje si concesii deoarece pe prima scena se afla parteneri respectabili, nu adversa
